Haideti sa vedem cum au evoluat agentii frigorifici in timp!
Agent frigorific este un fluid care posedă proprietăți termodinamice și alte proprietăți esențiale pentru a suferi schimbări de fază de la un gaz la lichid(cand cedeaza caldura-deci incalzeste mediul) și înapoi de la lichid la gaz(cand absoarbe caldura-deci raceste mediul), totul intr-un ciclu care se repeta.
Povestea a început cu utilizarea apei ca agent de răcire, urmat de amoniac, dioxid de sulf, clorură de metil etc., dar toate aveau limitări în ceea ce privește toxicitatea, inflamabilitatea, corozivitatea și au trebuit înlocuite cu alte elemente având în vedere pericolele pentru sănătate. Amoniacul este încă folosit pentru aplicații mai mari find cel mai putin poluant.
Astfel au aparut CFC-urilor (clorofluorocarburi), R-12 fiind cel mai comun și utilizat pe scară largă, deoarece au proprietăți termodinamice excelente, sunt netoxice și neinflamabile în natură. Acest R-12 a contribuit la epuizarea stratului de ozon dupa zeci de ani de aruncare în stratosferă a poluanților reactivi dăunători, cum ar fi clorul.Pe scurt, cloruldin acesti agenti frigorifici distruge ozonul (O3).
Stratul de ozon ne protejeaza ca o barieră care împiedică ca oamenii să fie expuși direct la radiațiile ultraviolete dăunătoare emise de soare. Dacă nu ar fi fost stratul de ozon, expunerea la aceste raze UV ar fi condus la diverse afectiuni, cum ar fi boli de piele, cancer, deteriorarea plantelor și animalelor, cataractă etc. Diverse măsurători atmosferice și creșterea încălzirii globale indică deja cât de dăunătoare este epuizarea stratului de ozon.
Introducerea R-22 nu a ajutat la eliminarea completă a problemei epuizării stratului de ozon. R-22, având o concentrație mai mică de clor, doar a atenuat distrugerea stratului de ozon. Deși potențialul lor de epuizare a ozonului (ODP) este scăzut, potențialul lor de încălzire globală (GWP) este inca destul de mare.
Pe scurt, coeficientii ODP(Ozone Depleting Potential) și GWP(Global warming potential) masoara capacitatea unui gaz de a distruge stratului de ozon și, respectiv, de a determina creșterea temperaturii medii a pământului.
Cercetările științifice și experimente au condus în cele din urmă la dezvoltarea refrigerantilor HFC -R407C și R410A. HFC (hidrofluorocarburi) care au eliminat utilizarea clorului, ceea ce înseamnă că au ODP zero și GWP moderat. HFC-urile nu sunt un gaz unic, ci mai degrabă un amestec de gaze.
Efortul producatorilor consta este de a aduce ODP și GWP la zero, având în vedere că este o preocupare globală de mediu. .
R407C este un amestec hidrofluorocarburi (HFC), adică HFC-32 sau difluormetan, care are o performanță excelentă de transfer de căldură, HFC-125 sau pentafluoretanul reduce inflamabilitatea deoarece este un agent de stingere a incendiilor și HFC-134a sau tetrafluormetanul datorită punctului său scăzut de concentrare. R-410A este un amestec binar de hidrofluorocarburi (HFC), adică HFC-32 cu HFC-125.
Acest R-407C a fost un înlocuitor perfect pentru R-22, deoarece presiunile de evaporare si condensare sunt aceleași, dar fiind un gaz mai ecologic, este mai scump decât R-22.
R-410A are o eficiență de transfer termic ridicata, în comparație cu R-22 și R-407C,Dar acesta funcționează la presiuni mari, solicitând astfel compresoare de înaltă presiune și, prin urmare, costă mai mult decât sistemele cu R-22 și R-407C.Fiind mai prietenos cu mediul, R-410A a fost adoptat de catre toate marcile producatoare de aer conditionate, in frunte cu marcile japoneze, care sunt promotori in domeniu.
Mai in zilele noastre R32, a devenit mai raspandit decat R410A, deoarece este mai ecologic.
Mai multe amanunte gasiti pe acest blog.
