Hotararea de Guvern 1425 din 2006
Hotararea de Guvern pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii securitatii si sanatatii in munca nr. 319 din 2006
Publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 882 din 30 octombrie 2006
Actualizata in 27 septembrie 2010 prin HG 955 din 2010
Actualizata in 14 decembrie 2011 prin HG 1242 din 2011
Actualizata in 19 octombrie 2016 prin HG 767 din 2016
Articol unic. – Se aproba Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii securitatii si sanatatii in munca nr. 319/2006, prevazute in anexa care face parte integranta din prezenta hotarare.
PRIM-MINISTRU
CALIN POPESCU-TARICEANU
Bucuresti, 11 octombrie 2006. Nr. 1.425.
NORME METODOLOGICE de aplicare a prevederilor Legii securitatii si sanatatii in munca nr. 319/2006
CAPITOLUL I
Dispozitii generale
Art. 1. – Prezentele norme metodologice stabilesc modul de aplicare a prevederilor Legii securitatii si sanatatii in munca nr. 319/2006, denumita in continuare lege.
Art. 2. – In intelesul prezentelor norme metodologice, termenii si expresiile folosite au urmatoarea semnificatie:
1. autorizare a functionarii din punct de vedere al securitatii si sanatatii in munca – asumarea de catre angajator a responsabilitatii privind legalitatea desfasurarii activitatii din punct de vedere al securitatii si sanatatii in munca;
2. serviciu intern de prevenire si protectie – totalitatea resurselor materiale si umane alocate pentru efectuarea activitatilor de prevenire si protectie in intreprindere si/sau unitate;
3. comitet de securitate si sanatate in munca – organul paritar constituit la nivelul angajatorului, in vederea participarii si consultarii periodice in domeniul securitatii si sanatatii in munca, in conformitate cu art. 18 alin. (1)-(3) din lege;
4. zone cu risc ridicat si specific – acele zone din cadrul intreprinderii si/sau unitatii in care au fost identificate riscuri ce pot genera accidente sau boli profesionale cu consecinte grave, ireversibile, respectiv deces sau invaliditate;
5. accident care produce incapacitate temporara de munca (ITM) – accident care produce incapacitate temporara de munca de cel putin 3 zile calendaristice consecutive, confirmata prin certificat medical sau, dupa caz, prin alte documente medicale, potrivit prevederilor legale;
6. accident care produce invaliditate (INV) – accident care produce invaliditate confirmata prin decizie de incadrare intr-un grad de invaliditate, emisa de organele medicale in drept;
7. accident mortal (D) – accident in urma caruia se produce decesul accidentatului, confirmat imediat sau dupa un interval de timp, in baza unui act medico-legal;
8. accident colectiv – accidentul in care au fost accidentate cel putin 3 persoane, in acelasi timp si din aceleasi cauze, in cadrul aceluiasi eveniment;
9. accident de munca de circulatie – accident survenit in timpul circulatiei pe drumurile publice sau generat de traficul rutier, daca persoana vatamata se afla in indeplinirea indatoririlor de serviciu;
10. accident de munca de traseu:
a) accident survenit in timpul si pe traseul normal al deplasarii de la locul de munca la domiciliu si invers si care a antrenat vatamarea sau decesul;
b) accident survenit pe perioada pauzei reglementare de masa in locuri organizate de angajator, pe traseul normal al deplasarii de la locul de munca la locul unde ia masa si invers, si care a antrenat vatamarea sau decesul;
c) accident care a antrenat vatamarea sau decesul, petrecut pe traseul normal al deplasarii de la locul de munca la locul unde isi incaseaza salariul si invers, daca acesta este organizat de angajator in afara unitatii;
11. accident in afara muncii – accident care nu indeplineste conditiile prevazute la art. 5 lit. g) si la art. 30 din lege;
12. invaliditate – pierdere partiala sau totala a capacitatii de munca, confirmata prin decizie de incadrare intr-un grad de invaliditate, emisa de organele medicale in drept;
13. invaliditate evidenta – pierdere a capacitatii de munca datorata unor vatamari evidente, cum ar fi un brat smuls din umar, produse in urma unui eveniment, pana la emiterea deciziei de incadrare intr-un grad de invaliditate de catre organele medicale in drept;
14. intoxicatie acuta profesionala – stare patologica aparuta brusc, ca urmare a expunerii organismului la noxe existente la locul de munca;
15. indatoriri de serviciu – sarcini profesionale stabilite in: contractul individual de munca, regulamentul intern sau regulamentul de organizare si functionare, fisa postului, deciziile scrise, dispozitiile scrise ori verbale ale conducatorului direct sau ale sefilor ierarhici ai acestuia;
16. comunicare – procedura prin care angajatorul comunica producerea unui eveniment, de indata, autoritatilor prevazute la art. 27 alin. (1) din lege;
17. evidenta – mijloacele si modalitatile de pastrare a informatiilor referitoare la evenimentele produse;
18. cercetare a bolilor profesionale – procedura efectuata in mod sistematic, cu scopul de a stabili caracterul de profesionalitate a bolii semnalate;
19. semnalare a bolilor profesionale – procedura prin care se indica pentru prima oara faptul ca o boala ar putea fi profesionala;
20. raportare a bolilor profesionale – procedura prin care se transmit informatii referitoare la bolile profesionale declarate potrivit legii la Centrul national de coordonare metodologica si informare privind bolile profesionale si la Centrul National pentru Organizarea si Asigurarea Sistemului Informational si Informatic in Domeniul Sanatatii Bucuresti.
CAPITOLUL II
Autorizarea functionarii din punct de vedere al securitatii si sanatatii in munca
Art. 3. – In vederea asigurarii conditiilor de securitate si sanatate in munca si pentru prevenirea accidentelor si a bolilor profesionale, angajatorii au obligatia sa obtina autorizatia de functionare din punct de vedere al securitatii si sanatatii in munca, inainte de inceperea oricarei activitati.
Art. 4. – Nu se autorizeaza, potrivit prevederilor prezentelor norme metodologice:
a) persoanele juridice pentru care autorizarea functionarii, inclusiv din punctul de vedere al securitatii si sanatatii in munca, se efectueaza in temeiul Legii nr. 359/2004 privind simplificarea formalitatilor la inregistrarea in registrul comertului a persoanelor fizice, asociatiilor familiale si persoanelor juridice, inregistrarea fiscala a acestora, precum si la autorizarea functionarii persoanelor juridice, cu modificarile si completarile ulterioare;
b) persoanele fizice autorizate sa desfasoare activitati economice, intreprinderile individuale si intreprinderile familiale pentru care procedura de inregistrare in registrul comertului si de autorizare a functionarii este reglementata de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 44/2008 privind desfasurarea activitatilor economice de catre persoanele fizice autorizate, intreprinderile individuale si intreprinderile familiale, cu modificarile ulterioare.
Art. 5. – Asumarea de catre angajator a responsabilitatii privind legalitatea desfasurarii activitatii din punct de vedere al securitatii si sanatatii in munca se face pentru activitatile care se desfasoara la sediul social, la sediile secundare sau in afara acestora.
Art. 6. – (1) In vederea autorizarii din punct de vedere al securitatii si sanatatii in munca, angajatorul are obligatia sa depuna la inspectoratul teritorial de munca pe raza caruia isi desfasoara activitatea o cerere, completata in doua exemplare semnate in original de catre angajator, conform modelului prevazut in anexa nr. 1.
(2) Cererea prevazuta la alin. (1) va fi insotita de urmatoarele acte:
a) copii de pe actele de infiintare;
b) declaratia pe propria raspundere, conform modelului prezentat in anexa nr. 2, din care rezulta ca pentru activitatile declarate sunt indeplinite conditiile de functionare prevazute de legislatia specifica in domeniul securitatii si sanatatii in munca.
(3) Pentru actele depuse in sustinerea cererii se va completa opisul prezentat in anexa nr. 1.
Art. 7. – In vederea autorizarii din punct de vedere al securitatii si sanatatii in munca, inspectoratele teritoriale de munca procedeaza dupa cum urmeaza:
a) inregistreaza cererile de autorizare a functionarii din punct de vedere al securitatii si sanatatii in munca;
b) verifica actele depuse in sustinerea acestora, precum si declaratia pe propria raspundere prevazuta la art. 6;
c) completeaza si emit certificatul constatator, conform modelului prezentat in anexa nr. 3;
d) asigura evidenta certificatelor constatatoare eliberate, conform modelului prezentat in anexa nr. 4;
e) asigura arhivarea documentatiei in baza careia s-au emis certificatele constatatoare.
Art. 8. – Termenul de eliberare a certificatului constatator este de 5 zile lucratoare, calculat de la data inregistrarii cererii.
Art. 9. – Certificatul constatator, emis in baza declaratiei pe propria raspundere, da dreptul angajatorilor sa desfasoare activitatile pentru care au obtinut certificatul.
Art. 10. – (1) In cazul in care in cadrul controalelor se constata incalcari ale prevederilor legale din domeniul securitatii si sanatatii in munca, inspectorul de munca poate dispune sistarea activitatii si, respectiv, poate propune inspectoratului teritorial de munca inscrierea masurii sistare a activitatii in certificatul constatator.
(2) In baza propunerii inspectorului de munca, inspectoratul teritorial de munca consemneaza in certificatul constatator masura sistarii activitatii prevazuta la alin. (1).
Art. 11. – (1) In situatia prevazuta la art. 10, angajatorul poate relua activitatea numai dupa ce demonstreaza ca a remediat deficientele care au condus la sistarea activitatii si a obtinut autorizarea conform art. 6.
(2) In situatia prevazuta la alin. (1), cererea va fi insotita de certificatul constatator eliberat initial, in original. (3) Inspectoratul teritorial de munca va mentiona in certificatul constatator data reluarii activitatii.
CAPITOLUL III
Servicii de prevenire si protectie
SECTIUNEA 1
Prevederi generale
Art. 12. – Prezentul capitol stabileste cerintele minime pentru activitatile de prevenire a riscurilor profesionale din intreprindere si/sau unitate si protectia lucratorilor la locul de munca, cerintele minime de pregatire in domeniul securitatii si sanatatii in munca, organizarea activitatilor de prevenire si protectie in cadrul intreprinderii si/sau unitatii, a serviciilor externe de prevenire si protectie, stabilirea criteriilor de evaluare si a procedurii de abilitare a serviciilor externe, precum si reglementarea statutului de reprezentant al lucratorilor cu raspunderi specifice in domeniul securitatii si sanatatii in munca.
Art. 13. – Angajatorul trebuie sa asigure planificarea, organizarea si mijloacele necesare activitatii de prevenire si protectie in unitatea si/sau intreprinderea sa.
SECTIUNEA a 2-a
Organizarea activitatilor de prevenire si protectie
Art. 14. – Organizarea activitatilor de prevenire si protectie este realizata de catre angajator, in urmatoarele moduri:
a) prin asumarea de catre angajator, in conditiile art. 9 alin. (4) din lege, a atributiilor pentru realizarea masurilor prevazute de lege;
b) prin desemnarea unuia sau mai multor lucratori pentru a se ocupa de activitatile de prevenire si protectie;
c) prin infiintarea unuia sau mai multor servicii interne de prevenire si protectie;
d) prin apelarea la servicii externe de prevenire si protectie.
Art. 15. – (1) Activitatile de prevenire si protectie desfasurate prin modalitatile prevazute la art. 14 in cadrul intreprinderii si/sau al unitatii sunt urmatoarele:
1. identificarea pericolelor si evaluarea riscurilor pentru fiecare componenta a sistemului de munca, respectiv executant, sarcina de munca, mijloace de munca/echipamente de munca si mediul de munca pe locuri de munca/posturi de lucru;
2. elaborarea, indeplinirea, monitorizarea si actualizarea planului de prevenire si protectie;
3. elaborarea de instructiuni proprii pentru completarea si/sau aplicarea reglementarilor de securitate si sanatate in munca, tinand seama de particularitatile activitatilor si ale unitatii/intreprinderii, precum si ale locurilor de munca/posturilor de lucru, si difuzarea acestora in intreprindere si/sau unitate numai dupa ce au fost aprobate de catre angajator;
4. propunerea atributiilor si raspunderilor in domeniul securitatii si sanatatii in munca, ce revin lucratorilor, corespunzator functiilor exercitate, care se consemneaza in fisa postului, cu aprobarea angajatorului;
5. verificarea insusirii si aplicarii de catre toti lucratorii a masurilor prevazute in planul de prevenire si protectie, a instructiunilor proprii, precum si a atributiilor si responsabilitatilor ce le revin in domeniul securitatii si sanatatii in munca stabilite prin fisa postului;
6. intocmirea unui necesar de documentatii cu caracter tehnic de informare si instruire a lucratorilor in domeniul securitatii si sanatatii in munca;
7. elaborarea tematicii pentru toate fazele de instruire, stabilirea, in scris, a periodicitatii instruirii adecvate pentru fiecare loc de munca in instructiunile proprii, asigurarea informarii si instruirii lucratorilor in domeniul securitatii si sanatatii in munca si verificarea insusirii si aplicarii de catre lucratori a informatiilor primite;
8. elaborarea programului de instruire-testare la nivelul intreprinderii si/sau unitatii;
9. asigurarea intocmirii planului de actiune in caz de pericol grav si iminent, conform prevederilor art. 101-107, si asigurarea ca toti lucratorii sa fie instruiti pentru aplicarea lui;
10. evidenta zonelor cu risc ridicat si specific prevazute la art. 101-107;
11. stabilirea zonelor care necesita semnalizare de securitate si sanatate in munca, stabilirea tipului de semnalizare necesar si amplasarea conform prevederilor Hotararii Guvernului nr. 971/2006 privind cerintele minime pentru semnalizarea de securitate si/sau sanatate la locul de munca;
12. evidenta meseriilor si a profesiilor prevazute de legislatia specifica, pentru care este necesara autorizarea exercitarii lor;
13. evidenta posturilor de lucru care necesita examene medicale suplimentare;
14. evidenta posturilor de lucru care, la recomandarea medicului de medicina muncii, necesita testarea aptitudinilor si/sau control psihologic periodic;
15. monitorizarea functionarii sistemelor si dispozitivelor de protectie, a aparaturii de masura si control, precum si a instalatiilor de ventilare sau a altor instalatii pentru controlul noxelor in mediul de munca;
16. verificarea starii de functionare a sistemelor de alarmare, avertizare, semnalizare de urgenta, precum si a sistemelor de siguranta;
17. efectuarea controalelor interne la locurile de munca, cu informarea, in scris, a angajatorului asupra deficientelor constatate si asupra masurilor propuse pentru remedierea acestora;
18. intocmirea rapoartelor si/sau a listelor prevazute de hotararile Guvernului emise in temeiul art. 51 alin. (1) lit. b) din lege, inclusiv cele referitoare la azbest, vibratii, zgomot si santiere temporare si mobile;
19. evidenta echipamentelor de munca si urmarirea ca verificarile periodice si, daca este cazul, incercarile periodice ale echipamentelor de munca sa fie efectuate de persoane competente, conform prevederilor din Hotararea Guvernului nr. 1.146/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru utilizarea in munca de catre lucratori a echipamentelor de munca;
20. identificarea echipamentelor individuale de protectie necesare pentru posturile de lucru din intreprindere si intocmirea necesarului de dotare a lucratorilor cu echipament individual de protectie, conform prevederilor Hotararii Guvernului nr. 1.048/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru utilizarea de catre lucratori a echipamentelor individuale de protectie la locul de munca;
21. urmarirea intretinerii, manipularii si depozitarii adecvate a echipamentelor individuale de protectie si a inlocuirii lor la termenele stabilite, precum si in celelalte situatii prevazute de Hotararea Guvernului nr. 1.048/2006;
22. participarea la cercetarea evenimentelor conform competentelor prevazute la art. 108-177;
23. intocmirea evidentelor conform competentelor prevazute la art. 108-177;
24. elaborarea rapoartelor privind accidentele de munca suferite de lucratorii din intreprindere si/sau unitate, in conformitate cu prevederile art. 12 alin. (1) lit. d) din lege;
25. urmarirea realizarii masurilor dispuse de catre inspectorii de munca, cu prilejul vizitelor de control si al cercetarii evenimentelor;
26. colaborarea cu lucratorii si/sau reprezentantii lucratorilor, serviciile externe de prevenire si protectie, medicul de medicina muncii, in vederea coordonarii masurilor de prevenire si protectie;
27. colaborarea cu lucratorii desemnati/serviciile interne/serviciile externe ai/ale altor angajatori, in situatia in care mai multi angajatori isi desfasoara activitatea in acelasi loc de munca;
28. urmarirea actualizarii planului de avertizare, a planului de protectie si prevenire si a planului de evacuare;
29. propunerea de sanctiuni si stimulente pentru lucratori, pe criteriul indeplinirii obligatiilor si atributiilor in domeniul securitatii si sanatatii in munca;
30. propunerea de clauze privind securitatea si sanatatea in munca la incheierea contractelor de prestari de servicii cu alti angajatori, inclusiv la cele incheiate cu angajatori straini;
31. intocmirea unui necesar de mijloace materiale pentru desfasurarea acestor activitati.
32. evidenta echipamentelor, zonarea corespunzatoare, asigurarea/urmarirea ca verificarile si/sau incercarile periodice ale echipamentelor de munca sa fie efectuate la timp si de catre persoane competente ori alte activitati necesare, potrivit prevederilor Hotararii Guvernului nr. 1.058/2006 privind cerintele minime pentru imbunatatirea securitatii si protectia sanatatii lucratorilor care pot fi expusi unui potential risc datorat atmosferelor explozive;
33. alte activitati necesare/specifice asigurarii securitatii si sanatatii lucratorilor la locul de munca.
(2) Activitatile legate de supravegherea starii de sanatate a lucratorilor se vor efectua in conformitate cu prevederile art. 24 si 25 din lege.
(3) Evaluarea riscurilor cu privire la securitatea si sanatatea in munca la nivelul intreprinderii si/sau unitatii, inclusiv pentru grupurile sensibile la riscuri specifice, trebuie revizuita, cel putin, in urmatoarele situatii:
a) ori de cate ori intervin schimbari sau modificari in ceea ce priveste tehnologia, echipamentele de munca, substantele ori preparatele chimice utilizate si amenajarea locurilor de munca/posturilor de munca;
b) dupa producerea unui eveniment;
c) la constatarea omiterii unor riscuri sau la aparitia unor riscuri noi;
d) la utilizarea postului de lucru de catre un lucrator apartinand grupurilor sensibile la riscuri specifice;
e) la executarea unor lucrari speciale.
Art. 16. – (1) In cazul intreprinderilor cu pana la 9 lucratori inclusiv, angajatorul poate efectua activitatile din domeniul securitatii si sanatatii in munca, daca se indeplinesc cumulativ urmatoarele conditii:
a) activitatile desfasurate in cadrul intreprinderii nu sunt dintre cele prevazute in anexa nr. 5;
b) angajatorul isi desfasoara activitatea profesionala in mod efectiv si cu regularitate in intreprindere si/sau unitate;
c) angajatorul a urmat cel putin un program de pregatire in domeniul securitatii si sanatatii in munca, cu o durata minima de 40 de ore si continutul prevazut in anexa nr. 6 lit. A, fapt care se atesta printr-un document de absolvire a programului de pregatire.
(2) In situatia in care nu sunt indeplinite conditiile prevazute la alin. (1), angajatorul trebuie sa desemneze unul sau mai multi lucratori ori poate organiza serviciul intern de prevenire si protectie si/sau poate sa apeleze la servicii externe, in conditiile prezentelor norme metodologice.
(3) In cazul in care angajatorul/lucratorii desemnati/serviciile interne de prevenire si protectie nu au capacitatile si aptitudinile necesare pentru efectuarea tuturor activitatilor de prevenire si protectie prevazute la art. 15, angajatorul trebuie sa apeleze la servicii externe pentru acele activitati de prevenire si protectie pe care nu le poate desfasura cu personalul propriu.
Art. 17. – (1) In cazul intreprinderilor care au intre 10 si 49 de lucratori inclusiv, angajatorul poate efectua activitatile din domeniul securitatii si sanatatii in munca, daca se indeplinesc cumulativ urmatoarele conditii:
a) sunt respectate prevederile art. 16 alin. (1) lit. a)-c);
b) riscurile identificate nu pot genera accidente sau boli profesionale cu consecinte grave, ireversibile, respectiv deces ori invaliditate.
(2) In situatia in care nu sunt indeplinite conditiile prevazute la alin. (1), angajatorul trebuie sa desemneze unul sau mai multi lucratori ori poate organiza unul sau mai multe servicii interne de prevenire si protectie si/sau poate sa apeleze la servicii externe, in conditiile prezentelor norme metodologice.
(3) In cazul in care angajatorul/lucratorii desemnati/serviciile interne de prevenire si protectie nu au capacitatile si aptitudinile necesare pentru efectuarea tuturor activitatilor de prevenire si protectie prevazute la art. 15, angajatorul trebuie sa apeleze la servicii externe pentru acele activitati de prevenire si protectie pe care nu le poate desfasura cu personalul propriu.
Art. 18. – (1) In cazul intreprinderilor si/sau unitatilor care au intre 50 si 249 de lucratori, angajatorul trebuie sa desemneze unul sau mai multi lucratori ori sa organizeze unul sau mai multe servicii interne de prevenire si protectie pentru a se ocupa de activitatile de prevenire si protectie din cadrul intreprinderii.
(2) In cazul intreprinderilor si/sau unitatilor prevazute la alin. (1) care desfasoara activitati dintre cele prevazute in anexa nr. 5, angajatorul trebuie sa organizeze unul sau mai multe servicii interne de prevenire si protectie.
(3) In cazul in care lucratorii desemnati, serviciile interne de prevenire si protectie nu au capacitatile si aptitudinile necesare pentru efectuarea tuturor activitatilor de prevenire si protectie prevazute la art. 15, angajatorul trebuie sa apeleze la servicii externe pentru acele activitati de prevenire si protectie pe care nu le poate desfasura cu personalul propriu.
Art. 19. – (1) In cazul intreprinderilor si/sau unitatilor care au peste 250 de lucratori, angajatorul trebuie sa organizeze unul sau mai multe servicii interne de prevenire si protectie.
(2) In cazul in care serviciile interne de prevenire si protectie nu au capacitatile si aptitudinile necesare pentru efectuarea tuturor activitatilor de prevenire si protectie prevazute la art. 15, angajatorul trebuie sa apeleze la unul sau mai multe servicii externe pentru acele activitati de prevenire si protectie pe care nu le poate desfasura cu personalul propriu.
SECTIUNEA a 3-a
Lucratori desemnati
Art. 20. – (1) Desemnarea nominala a lucratorului/lucratorilor pentru a se ocupa de activitatile de prevenire si protectie se face prin decizie scrisa a angajatorului.
(2) Angajatorul va desemna lucratorul numai din randul lucratorilor cu care are incheiat contract individual de munca cu norma intreaga.
(3) Angajatorul va consemna in fisa postului activitatile de prevenire si protectie pe care lucratorul desemnat are capacitatea, timpul necesar si mijloacele adecvate sa le efectueze.
Art. 21. – Pentru a putea sa desfasoare activitatile de prevenire si protectie, lucratorul desemnat trebuie sa indeplineasca cel putin cerintele minime de pregatire in domeniul securitatii sisanatatii in munca, potrivit prevederilor art. 49.
Art. 22. – (1) Angajatorul va stabili numarul de lucratori desemnati in functie de marimea intreprinderii si/sau unitatii si/sau riscurile la care sunt expusi lucratorii, precum si de distributia acestora in cadrul intreprinderii si/sau unitatii.
(2) Angajatorul trebuie sa asigure mijloacele adecvate si timpul necesar pentru ca lucratorii desemnati sa poata desfasura activitatile de prevenire si protectie conform fisei postului.
SECTIUNEA a 4-a
Serviciile interne de prevenire si protectie
Art. 23. – (1) Serviciul intern de prevenire si protectie trebuie sa fie format din lucratori care indeplinesc cel putin cerintele prevazute la art. 49 si, dupa caz, alti lucratori.
(2) Conducatorul serviciului intern de prevenire si protectie trebuie sa indeplineasca cerintele prevazute la art. 50.
(3) Incepand cu data de 1 iulie 2011, serviciul intern de prevenire si protectie trebuie sa fie format din lucratori care au contract individual de munca cu norma intreaga incheiat cu angajatorul.
Art. 24. – (1) Serviciul intern de prevenire si protectie se organizeaza in subordinea directa a angajatorului ca o structura distincta.
(2) Lucratorii din cadrul serviciului intern de prevenire si protectie trebuie sa desfasoare numai activitati de prevenire si protectie si cel mult activitati complementare cum ar fi: prevenirea si stingerea incendiilor si protectia mediului.
(3) Angajatorul va consemna in regulamentul intern sau in regulamentul de organizare si functionare activitatile de prevenire si protectie pentru efectuarea carora serviciul intern de prevenire si protectie are capacitate si mijloace adecvate.
Art. 25. – Serviciul intern de prevenire si protectie trebuie sa aiba la dispozitie resursele materiale si umane necesare pentru indeplinirea activitatilor de prevenire si protectie desfasurate in intreprindere.
Art. 26. – (1) Angajatorul va stabili structura serviciului intern de prevenire si protectie in functie de marimea intreprinderii si/sau unitatii si/sau riscurile la care sunt expusi lucratorii, precum si de distributia acestora in cadrul intreprinderii si/sau unitatii.
(2) Angajatorul trebuie sa asigure mijloacele adecvate pentru ca serviciul intern de prevenire si protectie sa poata desfasura activitatile specifice.
(3) Cand angajatorul isi desfasoara activitatea in mai multe puncte de lucru, serviciul de prevenire si protectie trebuie sa fie organizat astfel incat sa se asigure in mod corespunzator desfasurarea activitatilor specifice.
(4) In situatia in care activitatea de prevenire si protectie este asigurata prin mai multe servicii interne, acestea vor actiona coordonat pentru asigurarea eficientei activitatii.
Art. 27. – Serviciul intern de prevenire si protectie poate sa asigure si supravegherea sanatatii lucratorilor, daca dispune de personal cu capacitate profesionala si de mijloace materiale adecvate, in conditiile legii.
SECTIUNEA a 5-a
Servicii externe de prevenire si protectie
Art. 28. – Serviciul extern de prevenire si protectie asigura, pe baza de contract, activitatile de prevenire si protectie in domeniu.
Art. 29. – Angajatorul apeleaza la serviciile externe, cu respectarea prevederilor art. 18 alin. (3) lit. d) din lege.
Art. 30. – Serviciul extern trebuie sa aiba acces la toate informatiile necesare desfasurarii activitatii de prevenire si protectie. Art. 31. – Serviciul extern de prevenire si protectie trebuie sa indeplineasca urmatoarele cerinte:
a) sa dispuna de personal cu capacitate profesionala adecvata si de mijloacele materiale necesare pentru a-si desfasura activitatea;
b) sa fie abilitat de Comisia de abilitare a serviciilor externe de prevenire si protectie si de avizare a documentatiilor cu caracter tehnic de informare si instruire in domeniul securitatii si sanatatii in munca, in conformitate cu procedura stabilita la art. 35-45.
Art. 32. – (1) Serviciul extern de prevenire si protectie trebuie sa fie format din lucratori care indeplinesc cel putin cerintele prevazute la art. 49 si, dupa caz, alti lucratori.
(2) Conducatorul serviciului extern de prevenire si protectie trebuie sa indeplineasca cerintele prevazute la art. 50.
(3) In cazul in care serviciul extern de prevenire si protectie este format dintr-o singura persoana, aceasta trebuie sa indeplineasca cerintele prevazute la art. 50.
(4) Incepand cu data de 1 iulie 2011, o persoana poate sa ocupe functia de conducator la un singur serviciu extern de prevenire si protectie.
Art. 33. – (1) Contractul incheiat intre angajator si serviciul extern de prevenire si protectie trebuie sa cuprinda si urmatoarele:
a) activitatile de prevenire si protectie care vor fi desfasurate de catre fiecare serviciu extern de prevenire si protectie; b) modul de colaborare cu lucratorii desemnati/serviciile interne si/sau cu alte servicii externe de prevenire si protectie; c) clauze privind solutionarea litigiilor aparute intre parti.
(2) Serviciile externe de prevenire si protectie au obligatia sa puna la dispozitia beneficiarilor de servicii informatiile prevazute la art. 26 si 27 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 49/2009 privind libertatea de stabilire a prestatorilor de servicii si libertatea de a furniza servicii in Romania, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 68/2010.
Art. 34. – (1) Serviciul extern de prevenire si protectie trebuie sa intocmeasca un raport de activitate semestrial, potrivit modelului prevazut in anexa nr. 10.
(2) Raportul trebuie inaintat, in termen de 15 zile de la incheierea semestrului, inspectoratului teritorial de munca pe raza caruia serviciul extern de prevenire si protectie isi are sediul social.
SECTIUNEA a 6-a
Abilitarea serviciilor externe de prevenire si protectie
Art. 35. – Abilitarea serviciilor externe de prevenire si protectie se efectueaza conform procedurii prevazute de prezenta sectiune, elaborata cu respectarea prevederilor art. 9 alin. (1) lit. b) si alin. (5), precum si prevederilor art. 45 alin. (2) lit. e) din lege.
Art. 36. – (1) Serviciile externe de prevenire si protectie pot sa isi desfasoare activitatea numai daca sunt in posesia unui certificat de abilitare a serviciului extern de prevenire si protectie, denumit in continuare certificat de abilitare, emis de comisia prevazuta la alin. (2), sau in conditiile art. 451-454.
(2) In cadrul fiecarui inspectorat teritorial de munca, respectiv al municipiului Bucuresti, prin ordin al ministrului muncii, solidaritatii sociale si familiei, se constituie o comisie de abilitare a serviciilor externe de prevenire si protectie si de avizare a documentatiilor cu caracter tehnic de informare si instruire in domeniul securitatii si sanatatii in munca, denumita in continuare Comisia de abilitare si avizare.
(3) Membrii Comisiei de abilitare si avizare prevazute la alin. (2) sunt:
a) reprezentantul conducerii din cadrul inspectoratului teritorial de munca – presedinte;
b) reprezentantul nominalizat al comisiei de autorizare judetene sau a municipiului Bucuresti, infiintata de Consiliul National de Formare Profesionala a Adultilor;
c) reprezentantul teritorial al asiguratorului pentru accidente de munca si boli profesionale.
(4) Secretariatul Comisiei de abilitare si avizare este asigurat de persoane din cadrul inspectoratului teritorial de munca, numite de catre conducerea acestuia.
(5) Atributiile secretariatului Comisiei de abilitare si avizare se stabilesc prin ordin al ministrului muncii, solidaritatii sociale si familiei.
(6) Secretariatul Comisiei de abilitare si avizare asigura:
a) cooperarea administrativa cu celelalte autoritati din statele membre ale Uniunii Europene sau Spatiului Economic European, prin intermediul sistemului de informare al pietei interne (IMI), in numele Comisiei de abilitare si avizare, potrivit prevederilor legale;
b) verificarea legalitatii documentelor eliberate de autoritati competente din alte state membre, depuse in vederea abilitarii, avizarii sau notificarii, dupa caz, prin IMI, potrivit prevederilor legale, in cazul in care Comisia de abilitare si avizare considera ca este necesar.
Art. 37. – (1) In vederea abilitarii pentru activitatile de prevenire si protectie prevazute la art. 15, solicitantii vor transmite un dosar care va cuprinde urmatoarele documente:
a) cerere de abilitare pentru servicii externe de prevenire si protectie, potrivit modelului prezentat in anexa nr. 8;
b) opisul documentelor din dosar;
c) copie de pe certificatul de inregistrare la registrul comertului, care sa contina codul CAEN corespunzator activitatii pentru care se abiliteaza, si, dupa caz, copie de pe actul constitutiv;
d) lista cu personalul care va desfasura activitati in domeniul securitatii si sanatatii in munca;
e) copii ale documentelor care atesta pregatirea profesionala si nivelul de pregatire, potrivit prevederilor art. 31 si 32, a personalului care va desfasura activitati in domeniul securitatii si sanatatii in munca;
f) curriculum vitae pentru personalul care va desfasura activitatile de prevenire si protectie;
g) copii ale documentelor care atesta vechimea de cel putin 5 ani in domeniul securitatii si sanatatii in munca, pentru conducatorul serviciului extern de prevenire si protectie;
h) memoriu de prezentare, din care sa rezulte mijloacele materiale si resursele umane de care dispun;
i) copii ale deciziei de numire si contractului individual de munca, pe perioada nedeterminata, pentru conducatorul serviciului extern de prevenire si protectie;
j) copii ale contractelor individuale de munca ale personalului de executie din serviciul extern de prevenire si protectie;
k) declaratii ale personalului serviciului extern de prevenire si protectie privind pastrarea confidentialitatii, in timpul si dupa incetarea desfasurarii activitatilor de prevenire si protectie, asupra informatiilor la care are acces.
(2) Se excepteaza de la prevederile alin. (1) lit. e) dosarele depuse de solicitantii care au lucrat cel putin 5 ani in compartimentele cu atributii in domeniul securitatii si sanatatii in munca din cadrul Ministerului Muncii, Familiei si Protectiei Sociale, Inspectiei Muncii, inspectoratelor teritoriale de munca, Casei Nationale de Pensii si Alte Drepturi de Asigurari Sociale si caselor teritoriale de pensii, precum si din cadrul institutiilor similare din statele membre ale Uniunii Europene sau Spatiului Economic European si care, la data depunerii dosarului in vederea abilitarii, nu mai sunt in activitate in aceste institutii.
(3) Dovada indeplinirii cerintelor prevazute de prezentul articol poate fi facuta si prin documente eliberate de o autoritate competenta dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene sau din Spatiul Economic European, intocmite intr-un scop echivalent sau din care sa reiasa ca sunt indeplinite cerintele respective, prezentate in copie certificata de catre solicitant si insotite de o traducere neoficiala in limba romana.
(4) Memoriul de prezentare prevazut la alin. (1) lit. h) trebuie sa contina, cel putin, informatii cu privire la:
a) sediu social;
b) baza tehnico-materiala;
c) activitatile de prevenire si protectie prevazute la art. 15 pe care intentioneaza sa le desfasoare.
Art. 38. – (1) Solicitantul trebuie sa transmita dosarul prevazut la art. 37, prin posta, cu confirmare de primire, cu cel putin 10 zile inainte de data intrunirii Comisiei de abilitare si avizare.
(2) Cererile se inregistreaza in ordinea primirii lor.
(3) Procedurile si formalitatile legate de procesarea cererilor vor respecta prevederile art. 12 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 49/2009, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 68/2010.
Art. 39. – (1) Comisia de abilitare si avizare isi desfasoara activitatea in baza propriului regulament de organizare si functionare, aprobat de presedintele acesteia.
(2) Comisia de abilitare si avizare are urmatoarele obligatii:
a) sa afiseze data intrunirii la sediul sau, pe pagina proprie de internet sau in presa locala, cu cel putin 15 zile inainte;
b) sa se intruneasca cel putin o data pe trimestru, in functie de numarul de dosare primite;
c) sa analizeze dosarele solicitantilor cu respectarea prevederilor art. 37 si 42;
d) sa analizeze cazurile prevazute la art. 41-44 si sa decida in consecinta;
e) sa elibereze certificatele de abilitare, potrivit modelului prevazut in anexa nr. 9, pentru solicitantii care indeplinesc conditiile prevazute de prezentele norme metodologice pentru serviciile externe de prevenire si protectie;
f) sa restituie solicitantilor, prin posta, dosarele care nu contin toate documentele prevazute la art. 37 si sa motiveze aceasta decizie;
g) sa transmita titularilor, prin posta, cu confirmare de primire, in termen de 10 zile de la data intrunirii Comisiei de abilitare si avizare, certificatele de abilitare emise;
h) sa tina evidenta certificatelor de abilitare emise si sa arhiveze dosarele in baza carora s-au emis;
i) sa intocmeasca Lista serviciilor externe de prevenire si protectie abilitate, precum si a celor carora li s-a retras certificatul de abilitare si sa transmita aceasta lista la Inspectia Muncii;
j) sa instiinteze serviciile externe de prevenire si protectie care fac obiectul prevederilor art. 451-454 si care au notificat Comisia de abilitare si avizare si sa asigure inscrierea acestor servicii in listele respective;
k) sa asigure, prin secretariat, cooperarea administrativa cu celelalte autoritati din statele membre ale Uniunii Europene sau ale Spatiului Economic European, prin intermediul IMI, potrivit prevederilor legale;
l) sa verifice, prin secretariat, legalitatea documentelor eliberate de autoritati competente din alte state membre, depuse in vederea autorizarii sau notificarii, dupa caz, prin IMI, potrivit prevederilor legale, in cazul in care este necesar.
Art. 40. – (1) Solicitantul caruia nu i s-a acordat abilitarea are dreptul, in termen de 30 de zile de la data primirii instiintarii, sa faca contestatie la Comisia de contestatii constituita in cadrul Ministerului Muncii, Familiei si Protectiei Sociale.
(2) Raspunsul la contestatie va fi transmis prin posta in termen de 30 de zile.
Art. 41. – (1) Certificatul de abilitare se retrage de catre Comisia de abilitare si avizare care l-a eliberat daca solicitantul nu a depus doua rapoarte semestriale consecutive, in termen, la inspectoratul teritorial de munca.
(2) Dreptul de prestare a serviciilor de catre prestatorii carora li se retrage certificatul de abilitare se considera ca inceteaza la data primirii instiintarii ca certificatul a fost retras, transmisa de Comisia de abilitare si avizare din cadrul inspectoratului teritorial de munca la care sunt luati in evidenta.
(3) Serviciul extern de prevenire si protectie caruia i s-a retras certificatul de abilitare in conditiile prezentelor norme metodologice are dreptul sa solicite abilitarea dupa o perioada minima de un an de la data prevazuta la alin. (2).
Art. 42. – (1) Reinnoirea certificatului de abilitare se face la modificarea uneia/unora dintre conditiile in baza carora a fost emis.
(2) Modificarile prevazute la alin. (1) sunt urmatoarele:
a) schimbarea formei juridice de organizare a serviciului extern de prevenire si protectie abilitat, potrivit Legii nr. 31/1990 privind societatile comerciale, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare;
b) schimbarea denumirii/numelui serviciului extern de prevenire si protectie abilitat;
c) schimbarea sediului social;
d) schimbarea conducatorului serviciului extern de prevenire si protectie abilitat.
(3) Modificarile prevazute la alin. (2) trebuie sa fie comunicate Comisiei de abilitare si avizare potrivit art. 43.
(4) In situatia in care serviciile externe de protectie si prevenire nu mai indeplinesc conditiile de abilitare, nu au comunicat modificarile prevazute la alin. (2) si nu au solicitat reinnoirea certificatului de abilitare in termenul prevazut la art. 43, inceteaza valabilitatea certificatului de abilitare.
(5) Serviciile externe de prevenire si protectie abilitate pot informa Comisia de abilitare si avizare cu privire la schimbarile prevazute la alin. (2), inclusiv prin intermediul punctului de contact unic electronic (PCU electronic).
(6) Dupa analizarea modificarilor prevazute la alin. (2), Comisia de abilitare si avizare emite noul certificat de abilitare, in conditiile prevazute de prezentele norme metodologice si cu respectarea art. 12 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 49/2009, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 68/2010.
(7) In situatia in care serviciul extern de prevenire si protectie nu mai indeplineste conditiile de abilitare prevazute de prezentele norme metodologice, Comisia de abilitare si avizare retrage certificatul de abilitare in cauza.
Art. 43. – Pentru reinnoirea certificatului de abilitare, prevazuta la art. 42, in maximum 10 zile lucratoare de la modificarea uneia sau mai multor conditii initiale, solicitantul va depune urmatoarele documente la secretariatul Comisiei de abilitare si avizare:
a) cerere de reinnoire potrivit modelului prezentat in anexa nr. 8A, care sa contina lista modificarilor survenite;
b) documentele care atesta modificarile survenite.
Art. 44. – (1) Inspectoratele teritoriale de munca verifica respectarea de catre serviciile externe de prevenire si protectie a conditiilor in baza carora a fost emis certificatul de abilitare si propun, in scris, Comisiei de abilitare si avizare, daca este cazul, retragerea certificatului.
(2) Comisia de abilitare si avizare analizeaza argumentele aduse in sustinerea propunerii de retragere a certificatului de abilitare si, pe baza acestora, poate retrage certificatul.
(3) Comisia de abilitare si avizare comunica titularului retragerea certificatului de abilitare si motivatia, in conditiile prevazute de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 49/2009, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 68/2010.
(4) Titularul certificatului de abilitare retras poate face contestatie la Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale, in termen de 30 de zile de la data primirii comunicarii cu privire la retragere.
(5) Raspunsul la contestatie va fi transmis prin posta, cu confirmare de primire, in termen de 30 de zile.
Art. 45. – Lista serviciilor externe de prevenire si protectie abilitate, precum si a celor carora li s-a retras certificatul de abilitare se afiseaza si se actualizeaza pe pagina de internet a Inspectiei Muncii.
SECTIUNEA a 61-a
Prevederi specifice referitoare la libera circulatie a serviciilor externe de prevenire si protectie
Art. 451. – (1) Persoanele fizice si juridice stabilite intr-un stat membru al Uniunii Europene sau al Spatiului Economic European care au fost supuse in aceste state unei proceduri similare celei de abilitare pot presta servicii de prevenire si protectie pe teritoriul Romaniei, fara a fi abilitate potrivit prezentelor norme metodologice, in urmatoarele moduri:
a) permanent;
b) temporar sau ocazional.
(2) Persoanele fizice si juridice stabilite in alt stat membru al Uniunii Europene sau al Spatiului Economic European care nu au fost supuse in aceste state unei proceduri similare celei de abilitare pot presta servicii de prevenire si protectie pe teritoriul Romaniei doar daca sunt abilitate potrivit prezentelor norme metodologice.
Art. 452. – (1) Persoanele fizice si juridice prevazute la art. 451 pot presta pe teritoriul Romaniei activitatile de prevenire si protectie mentionate la art. 15 numai dupa notificarea prealabila a Comisiei de abilitare si avizare din cadrul inspectoratului teritorial de munca pe raza caruia isi desfasoara activitatea sau isi au sediul, dupa caz.
(2) Inceperea prestarii activitatii acestor servicii externe este conditionata de notificarea prevazuta la alin. (1) si, in cazul prevazut la art. 451 alin. (1) lit. a), de transmiterea, impreuna cu formularul de notificare, a urmatoarelor documente:
a) actul de inregistrare la oficiul registrului comertului, in copie;
b) autorizatia/atestatul/certificatul emisa/emis intr-un alt stat membru al Uniunii Europene sau al Spatiului Economic European, in copie certificata de detinator si in traducere neoficiala;
c) lista cu personalul care detine certificate de competenta profesionala corespunzatoare, semnata si stampilata de persoana autorizata;
d) certificate de competenta profesionala sau documente similare emise de autoritati dintr-un stat membru al Uniunii Europene ori al Spatiului Economic European, in copie autorizata de detinator si in traducere neoficiala.
(3) Dreptul de a presta al persoanelor prevazute la alin. (1) incepe din momentul notificarii Comisiei de abilitare si avizare, respectiv la:
a) data inregistrarii notificarii, in situatia depunerii la secretariatul Comisiei de abilitare si avizare sau prin PCU electronic;
b) data confirmarii de primire, in cazul expedierii prin posta a notificarii.
Art. 453. – (1) Persoanele fizice si juridice care doresc sa presteze servicii externe de prevenire si protectie in conditiile art. 451 alin. (1) lit. a) vor notifica acest lucru prin completarea si transmiterea formularului prevazut in anexa nr. 10A, insotit de documentele prevazute la art. 452 alin. (2), la Comisia de abilitare si avizare din cadrul inspectoratului teritorial de munca pe raza caruia isi au sediul/domiciliul/resedinta, inainte de inceperea activitatii.
(2) Comisia de abilitare si avizare prevazuta la alin. (1), dupa efectuarea verificarilor pe care le considera necesare, va inscrie persoana fizica sau juridica respectiva, in termen de 30 de zile de la data primirii notificarii, in Lista persoanelor fizice si juridice stabilite intr-un stat membru al Uniunii Europene ori al Spatiului Economic European care presteaza servicii externe de protectie si prevenire, in regim permanent, in Romania.
Art. 454. – (1) Persoanele fizice si juridice care doresc sa presteze servicii externe de prevenire si protectie in conditiile art. 451 alin. (1) lit. b) vor notifica acest lucru prin completarea si transmiterea formularului prevazut in anexa nr. 10B, insotit de copia autorizatiei sau a documentului echivalent pe care il detin, certificata de catre detinator, la Comisia de abilitare si avizare din cadrul inspectoratului teritorial de munca pe raza caruia urmeaza sa isi desfasoare activitatea, inainte de inceperea acesteia.
(2) Comisia de abilitare si avizare prevazuta la alin. (1), dupa efectuarea verificarilor pe care le considera necesare, va inscrie persoana fizica sau juridica respectiva, in termen de 30 de zile lucratoare de la primirea notificarii, in Lista persoanelor fizice si juridice stabilite intr-un stat membru al Uniunii Europene ori al Spatiului Economic European care presteaza servicii externe de protectie si prevenire, in regim temporar sau ocazional, in Romania.
Art. 455. – Constatarea nerespectarii prevederilor art. 451-454 se face de catre inspectoratele teritoriale de munca, cu aplicarea prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 49/2009, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 68/2010, si ale prezentelor norme metodologice.
Art. 456. – Listele prevazute la art. 453 alin. (2) si 454 alin. (2) se afiseaza si se actualizeaza pe pagina de internet a Inspectiei Muncii.
SECTIUNEA a 7-a
Planul de prevenire si protectie
Art. 46. – (1) Conform prevederilor art. 13 lit. b) din lege, angajatorul trebuie sa intocmeasca un plan de prevenire si protectie care va fi revizuit ori de cate ori intervin modificari ale conditiilor de munca, la aparitia unor riscuri noi si in urma producerii unui eveniment.
(2) In urma evaluarii riscurilor pentru fiecare loc de munca/post de lucru se stabilesc masuri de prevenire si protectie, de natura tehnica, organizatorica, igienico-sanitara si de alta natura, necesare pentru asigurarea securitatii si sanatatii lucratorilor.
(3) In urma analizei masurilor prevazute la alin. (2) se stabilesc resursele umane si materiale necesare realizarii lor. (4) Planul de prevenire si protectie va cuprinde cel putin informatiile prevazute in anexa nr. 7.
(5) Planul de prevenire si protectie se supune analizei lucratorilor si/sau reprezentantilor lor sau comitetului de securitate si sanatate in munca, dupa caz, si trebuie sa fie semnat de angajator.
SECTIUNEA a 8-a
Cerintele minime de pregatire in domeniul securitatii si sanatatii in munca
Art. 47. – Nivelurile de pregatire in domeniul securitatii si sanatatii in munca, necesare pentru dobandirea capacitatilor si aptitudinilor corespunzatoare efectuarii activitatilor de prevenire si protectie, sunt urmatoarele:
a) Abrogat
b) nivel mediu;
c) nivel superior.
Art. 48. Abrogat
Art. 49. – (1) Cerintele minime de pregatire in domeniul securitatii si sanatatii in munca corespunzatoare nivelului mediu sunt:
a) studii in invatamantul liceal filiera teoretica in profil real sau filiera tehnologica in profil tehnic;
b) curs in domeniul securitatii si sanatatii in munca, cu continut minim conform celui prevazut in anexa nr. 6 lit. B, cu o durata de cel putin 80 de ore.
(2) Nivelul mediu prevazut la alin. (1) se atesta prin diploma de studii si certificatul de absolvire a cursului prevazut la alin. (1) lit. b).
Art. 50. – (1) Cerintele minime de pregatire in domeniul securitatii si sanatatii in munca corespunzatoare nivelului superior, care trebuie indeplinite in mod cumulativ, sunt urmatoarele:
a) absolvirea, in domeniile fundamentale: stiinte ingineresti, stiinte agricole si silvice, cu diploma de licenta sau echivalenta, a ciclului I de studii universitare, studii universitare de licenta, ori a studiilor universitare de lunga durata sau absolvirea cu diploma de absolvire a studiilor universitare de scurta durata;
b) curs in domeniul securitatii si sanatatii in munca, cu continut minim conform celui prevazut in anexa nr. 6 lit. B, cu o durata de cel putin 80 de ore;
c) absolvirea cu diploma sau certificat de absolvire, dupa caz, a unui program de invatamant postuniversitar in domeniul securitatii si sanatatii in munca, cu o durata de cel putin 180 de ore.
(2) Indeplinirea cerintelor prevazute la alin. (1) se atesta prin diploma de studii si certificatele de absolvire a cursurilor prevazute la alin. (1) lit. b) si c).
(3) Cerinta minima prevazuta la alin. (1) lit. b) si c) este considerata indeplinita si in situatia in care persoana a obtinut o diploma de master sau doctorat in domeniul securitatii si sanatatii in munca.
Art. 51.- Cursurile si programele de formare in domeniul securitatii si sanatatii in munca, prevazutela art. 49 si 50, se efectueaza de catre furnizori de formare profesionala autorizati, potrivit prevederilor Ordonantei Guvernului nr. 129/2000 privind formarea profesionala a adultilor ,republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.
Art. 511. (abrogat prin HG nr. 1242 din 14 decembrie 2011)
b) expert in securitate si sanatate in munca.
Art. 512. – (1) Cerintele minime de pregatire in domeniul securitatii si sanatatii in munca corespunzatoare ocupatiei prevazute la art. 511 lit. a) sunt:
a) studii in invatamantul liceal filiera teoretica in profil real sau filiera tehnologica in profil tehnic;
b) program de formare pentru ocupatia de tehnician in securitate si sanatate in munca, de cel putin 80 de ore.
(2) Indeplinirea cerintelor prevazute la alin. (1) se atesta prin diploma de studii si certificatul de absolvire a programului de formare profesionala corespunzator.
Art. 513. (abrogat prin HG nr. 1242 din 14 decembrie 2011)
b) program de formare profesionala pentru ocupatia de expert in securitate si sanatate in munca, de cel putin 80 de ore;
c) curs postuniversitar in domeniul securitatii si sanatatii in munca, cu o durata de cel putin 180 de ore, sau masterat/doctorat in acest domeniu.
(2) Indeplinirea cerintelor prevazute la alin. (1) se atesta prin diplomele de studii si certificatul de absolvire a programului de formare profesionala corespunzator.
SECTIUNEA a 9-a
Reprezentantii lucratorilor cu raspunderi specifice in domeniul securitatii si sanatatii in munca
Art. 52. – Reprezentantii lucratorilor cu raspunderi specifice in domeniul securitatii si sanatatii in munca, definiti conform art. 5 lit. d) din lege, sunt alesi de catre si dintre lucratorii din intreprindere si/sau unitate, conform celor stabilite prin contractul colectiv de munca, regulamentul intern sau regulamentul de organizare si functionare.
Art. 53. – (1) Numarul de reprezentanti ai lucratorilor cu raspunderi specifice in domeniul securitatii si sanatatii lucratorilor, care se aleg, va fi stabilit prin contractul colectiv de munca, regulamentul intern sau regulamentul de organizare si functionare, in functie de numarul total al lucratorilor din intreprindere si/sau unitate.
(2) Numarul minim prevazut la alin. (1) va fi stabilit dupa cum urmeaza:
a) un reprezentant, in cazul intreprinderilor si/sau unitatilor care au intre 10 si 49 de lucratori inclusiv;
b) 2 reprezentanti, in cazul intreprinderilor si/sau unitatilor care au sub 50 si 100 de lucratori inclusiv;
c) conform cerintelor prevazute la art. 60 alin. (3), in cazul intreprinderilor si/sau unitatilor care au peste 101 lucratori inclusiv.
Art. 54. – Lucratorii comunica in scris angajatorului numarul si numele reprezentantilor lucratorilor cu raspunderi specifice in domeniul securitatii si sanatatii in munca.
Art. 55. – (1) Reprezentantii lucratorilor cu raspunderi specifice in domeniul securitatii si sanatatii lucratorilor trebuie sa urmeze un program de pregatire in domeniul securitatii si sanatatii in munca, cu o durata de cel putin 40 de ore, cu continutul minim conform celui prevazut in anexa nr. 6 lit. A.
(2) Indeplinirea cerintei prevazute la alin. (1) se atesta printr-un document de absolvire a programului de pregatire.
Art. 56. – Reprezentantii lucratorilor cu raspunderi specifice in domeniul securitatii si sanatatii in munca sunt consultati si participa, in conformitate cu art. 18 din lege, si pot desfasura urmatoarele activitati:
a) colaboreaza cu angajatorul pentru imbunatatirea conditiilor de securitate si sanatate in munca;
b) insotesc echipa/persoana care efectueaza evaluarea riscurilor;
c) ajuta lucratorii sa constientizeze necesitatea aplicarii masurilor de securitate si sanatate in munca;
d) aduc la cunostinta angajatorului sau comitetului de securitate si sanatate in munca propunerile lucratorilor referitoare la imbunatatirea conditiilor de munca;
e) urmaresc realizarea masurilor din planul de prevenire si protectie;
f) informeaza autoritatile competente asupra nerespectarii prevederilor legale in domeniul securitatii si sanatatii in munca.
CAPITOLUL IV
Organizarea si functionarea comitetului de securitate si sanatate in munca
SECTIUNEA 1
Organizarea comitetului de securitate si sanatate in munca
Art. 57. – (1) Comitetul de securitate si sanatate in munca se constituie in unitatile care au un numar de cel putin 50 de lucratori, inclusiv cu capital strain, care desfasoara activitati pe teritoriul Romaniei.
(2) Inspectorul de munca poate impune constituirea comitetului de securitate si sanatate in munca in unitatile cu un numar mai mic de 50 de lucratori in functie de natura activitatii si de riscurile identificate.
(3) In cazul in care activitatea se desfasoara in unitati dispersate teritorial, se pot infiinta mai multe comitete de securitate si sanatate in munca; numarul acestora se stabileste prin contractul colectiv de munca aplicabil sau prin regulamentul intern ori regulamentul de organizare si functionare.
(4) Comitetul de securitate si sanatate in munca se constituie si in cazul activitatilor care se desfasoara temporar, respectiv cu o durata mai mare de 3 luni.
(5) In unitatile care au mai putin de 50 de lucratori, unde nu s-a constituit comitet de securitate si sanatate in munca, atributiile acestuia revin reprezentantilor lucratorilor cu raspunderi specifice in domeniul securitatii si sanatatii lucratorilor.
Art. 58. – (1) Comitetul de securitate si sanatate in munca este constituit din urmatorii membri:
a) angajator sau reprezentantul sau legal;
b) reprezentanti ai angajatorului cu atributii de securitate si sanatate in munca;
c) reprezentanti ai lucratorilor cu raspunderi specifice in domeniul securitatii si sanatatii lucratorilor;
d) medicul de medicina a muncii.
(2) Numarul reprezentantilor lucratorilor este egal cu numarul format din angajator sau reprezentantul sau legal si reprezentantii angajatorului.
(3) Lucratorul desemnat sau reprezentantul serviciului intern de prevenire si protectie este secretarul comitetului de securitate si sanatate in munca.
Art. 59. – (1) Reprezentantii lucratorilor in comitetul de securitate si sanatate in munca vor fi alesi pe o perioada de 2 ani. (2) In cazul in care unul sau mai multi reprezentanti ai lucratorilor cu raspunderi specifice in domeniul securitatii si sanatatii lucratorilor se retrag din comitetul de securitate si sanatate in munca, acestia vor fi inlocuiti imediat prin alti reprezentanti alesi.
Art. 60. – (1) Modalitatea de desemnare a reprezentantilor lucratorilor in comitetele de securitate si sanatate in munca va fi stabilita prin contractul colectiv de munca, regulamentul intern sau regulamentul de organizare si functionare.
(2) Reprezentantii lucratorilor in comitetele de securitate si sanatate in munca vor fi desemnati de catre lucratori dintre reprezentantii lucratorilor cu raspunderi specifice in domeniul securitatii si sanatatii lucratorilor.
(3) Numarul minim al reprezentantilor lucratorilor in comitetele de securitate si sanatate in munca se stabileste in functie de numarul total al lucratorilor din intreprindere/unitate, dupa cum urmeaza:
a) de la 10 la 100 de lucratori – 2 reprezentanti;
b) de la 101 la 500 de lucratori – 3 reprezentanti;
c) de la 501 la 1.000 de lucratori – 4 reprezentanti;
d) de la 1.001 la 2.000 de lucratori – 5 reprezentanti; e) de la 2.001 la 3.000 de lucratori – 6 reprezentanti; f) de la 3.001 la 4.000 de lucratori – 7 reprezentanti; g) peste 4.000 de lucratori – 8 reprezentanti.
Art. 61. – (1) Angajatorul are obligatia sa acorde fiecarui reprezentant al lucratorilor in comitetele de securitate si sanatate in munca timpul necesar exercitarii atributiilor specifice.
(2) Timpul alocat acestei activitati va fi considerat timp de munca si va fi de cel putin:
a) 2 ore pe luna in unitatile avand un efectiv de pana la 99 de lucratori;
b) 5 ore pe luna in unitatile avand un efectiv intre 100 si 299 de lucratori;
c) 10 ore pe luna in unitatile avand un efectiv intre 300 si 499 de lucratori;
d) 15 ore pe luna in unitatile avand un efectiv intre 500 si 1.499 de lucratori;
e) 20 de ore pe luna in unitatile avand un efectiv de 1.500 de lucratori si peste.
(3) Instruirea necesara exercitarii rolului de membru in comitetul de securitate si sanatate in munca trebuie sa se realizeze in timpul programului de lucru si pe cheltuiala unitatii.
Art. 62. – Angajatorul sau reprezentantul sau legal este presedintele comitetului de securitate si sanatate in munca.
Art. 63. – Membrii comitetului de securitate si sanatate in munca se nominalizeaza prin decizie scrisa a presedintelui acestuia, iar componenta comitetului va fi adusa la cunostinta tuturor lucratorilor.
Art. 64. – (1) La intrunirile comitetului de securitate si sanatate in munca vor fi convocati sa participe lucratorii desemnati, reprezentantii serviciului intern de prevenire si protectie si, in cazul in care angajatorul a contractat unul sau mai multe servicii externe de prevenire si protectie, reprezentantii acestora.
(2) La intrunirile comitetului de securitate si sanatate in munca pot participa inspectori de munca.
SECTIUNEA a 2-a
Functionarea comitetului de securitate si sanatate in munca
Art. 65. – Comitetul de securitate si sanatate in munca functioneaza in baza regulamentului de functionare propriu.
Art. 66. – (1) Angajatorul are obligatia sa asigure intrunirea comitetului de securitate si sanatate in munca cel putin o data pe trimestru si ori de cate ori este necesar.
(2) Ordinea de zi a fiecarei intruniri este stabilita de catre presedinte si secretar, cu consultarea reprezentantilor lucratorilor, si este transmisa membrilor comitetului de securitate si sanatate in munca, inspectoratului teritorial de munca si, daca este cazul, serviciului extern de protectie si prevenire, cu cel putin 5 zile inaintea datei stabilite pentru intrunirea comitetului.
(3) Secretarul comitetului de securitate si sanatate in munca convoaca in scris membrii comitetului cu cel putin 5 zile inainte de data intrunirii, indicand locul, data si ora stabilite.
(4) La fiecare intrunire secretarul comitetului de securitate si sanatate in munca incheie un proces-verbal care va fi semnat de catre toti membrii comitetului.
(5) Comitetul de securitate si sanatate in munca este legal intrunit daca sunt prezenti cel putin jumatate plus unu din numarul membrilor sai.
(6) Comitetul de securitate si sanatate in munca convine cu votul a cel putin doua treimi din numarul membrilor prezenti. (7) Secretarul comitetului de securitate si sanatate in munca va afisa la loc vizibil copii ale procesului-verbal incheiat.
(8) Secretarul comitetului de securitate si sanatate in munca transmite inspectoratului teritorial de munca, in termen de 10 zile de la data intrunirii, o copie a procesului-verbal incheiat.
SECTIUNEA a 3-a
Atributiile comitetului de securitate si sanatate in munca
Art. 67. – Pentru realizarea informarii, consultarii si participarii lucratorilor, in conformitate cu art. 16, 17 si 18 din lege, comitetul de securitate si sanatate in munca are cel putin urmatoarele atributii:
a) analizeaza si face propuneri privind politica de securitate si sanatate in munca si planul de prevenire si protectie, conform regulamentului intern sau regulamentului de organizare si functionare;
b) urmareste realizarea planului de prevenire si protectie, inclusiv alocarea mijloacelor necesare realizarii prevederilor lui si eficienta acestora din punct de vedere al imbunatatirii conditiilor de munca;
c) analizeaza introducerea de noi tehnologii, alegerea echipamentelor, luand in considerare consecintele asupra securitatii si sanatatii, lucratorilor, si face propuneri in situatia constatarii anumitor deficiente;
d) analizeaza alegerea, cumpararea, intretinerea si utilizarea echipamentelor de munca, a echipamentelor de protectie colectiva si individuala;
e) analizeaza modul de indeplinire a atributiilor ce revin serviciului extern de prevenire si protectie, precum si mentinerea sau, daca este cazul, inlocuirea acestuia;
f) propune masuri de amenajare a locurilor de munca, tinand seama de prezenta grupurilor sensibile la riscuri specifice;
g) analizeaza cererile formulate de lucratori privind conditiile de munca si modul in care isi indeplinesc atributiile persoanele desemnate si/sau serviciul extern;
h) urmareste modul in care se aplica si se respecta reglementarile legale privind securitatea si sanatatea in munca, masurile dispuse de inspectorul de munca si inspectorii sanitari;
i) analizeaza propunerile lucratorilor privind prevenirea accidentelor de munca si a imbolnavirilor profesionale, precum si pentru imbunatatirea conditiilor de munca si propune introducerea acestora in planul de prevenire si protectie;
j) analizeaza cauzele producerii accidentelor de munca, imbolnavirilor profesionale si evenimentelor produse si poate propune masuri tehnice in completarea masurilor dispuse in urma cercetarii;
k) efectueaza verificari proprii privind aplicarea instructiunilor proprii si a celor de lucru si face un raport scris privind constatarile facute;
l) dezbate raportul scris, prezentat comitetului de securitate si sanatate in munca de catre conducatorul unitatii cel putin o data pe an, cu privire la situatia securitatii si sanatatii in munca, la actiunile care au fost intreprinse si la eficienta acestora in anul incheiat, precum si propunerile pentru planul de prevenire si protectie ce se va realiza in anul urmator.
SECTIUNEA a 4-a
Obligatiile angajatorului referitoare la comitetul de securitate si sanatate in munca
Art. 68. – Angajatorul trebuie sa furnizeze comitetului de securitate si sanatate in munca toate informatiile necesare, pentru ca membrii acestuia sa isi poata da avizul in cunostinta de cauza.
Art. 69. – (1) Angajatorul trebuie sa prezinte, cel putin o data pe an, comitetului de securitate si sanatate in munca un raport scris care va cuprinde situatia securitatii si sanatatii in munca, actiunile care au fost intreprinse si eficienta acestora in anul incheiat, precum si propunerile pentru planul de prevenire si protectie ce se vor realiza in anul urmator.
(2) Angajatorul trebuie sa transmita raportul prevazut la alin. (1), avizat de membrii comitetului de securitate si sanatate in munca, in termen de 10 zile, inspectoratului teritorial de munca.
Art. 70. – Angajatorul trebuie sa supuna analizei comitetului de securitate si sanatate in munca documentatia referitoare la caracteristicile echipamentelor de munca, ale echipamentelor de protectie colectiva si individuala, in vederea selectionarii echipamentelor optime.
Art. 71. – Angajatorul trebuie sa informeze comitetul de securitate si sanatate in munca cu privire la evaluarea riscurilor pentru securitate si sanatate, masurile de prevenire si protectie atat la nivel de unitate, cat si la nivel de loc de munca si tipuri de posturi de lucru, masurile de prim ajutor, de prevenire si stingere a incendiilor si evacuare a lucratorilor.
Art. 72. – Angajatorul comunica comitetului de securitate si sanatate in munca punctul sau de vedere sau, daca este cazul, al medicului de medicina muncii, serviciului intern sau extern de prevenire si protectie, asupra plangerilor lucratorilor privind conditiile de munca si modul in care serviciul intern sau extern de prevenire si protectie isi indeplineste atributiile.
Art. 73. – In cazul in care angajatorul nu ia in considerare propunerile comitetului de securitate si sanatate in munca, conform atributiilor prevazute la art. 67, trebuie sa motiveze decizia sa in fata comitetului; motivatia va fi consemnata in procesul- verbal.
CAPITOLUL V
Instruirea lucratorilor in domeniul securitatii si sanatatii in munca
SECTIUNEA 1
Dispozitii generale
Art. 74. – Prezentul capitol stabileste procedura instruirii lucratorilor din punct de vedere al securitatii si sanatatii in munca, in conformitate cu art. 20 din lege.
Art. 75. – Instruirea in domeniul securitatii si sanatatii in munca are ca scop insusirea cunostintelor si formarea deprinderilor de securitate si sanatate in munca.
Art. 76. – (1) Instruirea lucratorilor in domeniul securitatii si sanatatii in munca la nivelul intreprinderii si/sau al unitatii se efectueaza in timpul programului de lucru.
(2) Perioada in care se desfasoara instruirea prevazuta la alin. (1) este considerata timp de munca. Art. 77. – Instruirea lucratorilor in domeniul securitatii si sanatatii in munca cuprinde 3 faze:
a) instruirea introductiv-generala;
b) instruirea la locul de munca;
c) instruirea periodica.
Art. 78. – La instruirea personalului in domeniul securitatii si sanatatii in munca vor fi folosite mijloace, metode si tehnici de instruire, cum ar fi: expunerea, demonstratia, studiul de caz, vizionari de filme, diapozitive, proiectii, instruire asistata de calculator.
Art. 79. – Fiecare angajator are obligatia sa asigure baza materiala corespunzatoare unei instruiri adecvate.
Art. 80. – Angajatorul trebuie sa dispuna de programe de instruire – testare la nivelul intreprinderii si/sau unitatii pentru:
a) conducatorii locurilor de munca;
b) lucratori, pe meserii si activitati.
Art. 81. – (1) Rezultatul instruirii lucratorilor in domeniul securitatii si sanatatii in munca se consemneaza in mod obligatoriu in fisa de instruire individuala, conform modelului prezentat in anexa nr. 11, cu indicarea materialului predat, a duratei si datei instruirii.
(2) Completarea fisei de instruire individuala se va face cu pix cu pasta sau cu stilou, imediat dupa verificarea instruirii.
(3) Dupa efectuarea instruirii, fisa de instruire individuala se semneaza de catre lucratorul instruit si de catre persoanele care au efectuat si au verificat instruirea.
(4) Fisa de instruire individuala va fi pastrata de catre conducatorul locului de munca si va fi insotita de o copie a ultimei fise de aptitudini completate de catre medicul de medicina muncii.
(5) Fisa de instruire individuala se pastreaza in intreprindere/unitate, de la angajare pana la data incetarii raporturilor de munca.
Art. 811 – Durata instruirii lucratorilor in domeniul securitatii si sanatatii in munca, pentru fiecare dintre cele 3 faze prevazute la art. 77 si pentru instruirea periodica efectuata suplimentar celei programate prevazuta la art. 98, nu va fi mai mica de 1 ora si se stabileste prin programul de instruire-testare elaborat la nivelul intreprinderii si/sau unitatii potrivit prevederilor art. 15 alin. (1) pct. 8, datat si aprobat de catre angajator.
Art. 82. – (1) Pentru persoanele aflate in intreprindere si/sau unitate cu permisiunea angajatorului, cu exceptia altor participanti la procesul de munca, asa cum sunt definiti potrivit art. 5 lit. c) din lege, angajatorul stabileste, prin regulamentul intern sau prin regulamentul de organizare si functionare, durata instruirii si reguli privind instruirea si insotirea acestora in intreprindere si/sau unitate.
(2) Pentru lucratorii din intreprinderi si/sau unitati din exterior care desfasoara activitati pe baza de contract de prestari de servicii, angajatorul beneficiar al serviciilor va asigura instruirea lucratorilor respectivi privind activitatile specifice intreprinderii si/sau unitatii respective, riscurile pentru securitatea si sanatatea lor, precum si masurile si activitatile de prevenire si protectie la nivelul intreprinderii si/sau unitatii, in general.
(3) Instruirea prevazuta la alin. (1) si (2) se consemneaza in fisa de instruire colectiva, conform modelului prezentat in anexa nr. 12.
(4) Fisa de instruire colectiva se intocmeste in doua exemplare, din care un exemplar se va pastra de catre angajator/lucrator desemnat/serviciu intern de prevenire si protectie care a efectuat instruirea si un exemplar se pastreaza de catre angajatorul lucratorilor instruiti sau, in cazul vizitatorilor, de catre conducatorul grupului.
(5) Reprezentantii autoritatilor competente cu atributii de control vor fi insotiti de catre un reprezentant desemnat de catre angajator, fara a se intocmi fisa de instruire.
SECTIUNEA a 2-a
Instruirea introductiv-generala
Art. 83. – Instruirea introductiv-generala se face:
a) la angajarea lucratorilor definiti conform art. 5 lit. a) din lege; b) lucratorilor detasati de la o intreprindere si/sau unitate la alta; c) lucratorilor delegati de la o intreprindere si/sau unitate la alta;
d) lucratorului pus la dispozitie de catre un agent de munca temporar.
Art. 84. – Scopul instruirii introductiv-generale este de a informa despre activitatile specifice intreprinderii si/sau unitatii respective, riscurile pentru securitate si sanatate in munca, precum si masurile si activitatile de prevenire si protectie la nivelul intreprinderii si/sau unitatii, in general.
Art. 85. – Instruirea introductiv-generala se face de catre:
a) angajatorul care si-a asumat atributiile din domeniul securitatii si sanatatii in munca; sau b) lucratorul desemnat; sau
c) un lucrator al serviciului intern de prevenire si protectie; sau d) serviciul extern de prevenire si protectie.
Art. 86. – Instruirea introductiv-generala se face individual sau in grupuri de cel mult 20 de persoane.
Art. 87. – (1) Durata instruirii introductiv-generale depinde de specificul activitati si de riscurile pentru securitate si sanatate in munca, precum si de masurile si activitatile de prevenire si protectie la nivelul intreprinderii si/sau al unitatii, in general.
(2) (abrogat prin HG 767/2016 din 19 octombrie 2016)
(3) Persoanelor prevazute la art. 82 li se vor prezenta succint activitatile, riscurile si masurile de prevenire si protectie din intreprindere si/sau unitate.
Art. 88. – (1) In cadrul instruirii introductiv-generale se vor expune, in principal, urmatoarele probleme:
a) legislatia de securitate si sanatate in munca;
b) consecintele posibile ale necunoasterii si nerespectarii legislatiei de securitate si sanatate in munca;
c) riscurile de accidentare si imbolnavire profesionala specifice unitatii;
d) masuri la nivelul intreprinderii si/sau unitatii privind acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor si evacuarea lucratorilor. (2) Continutul instruirii introductiv-generale trebuie sa fie in conformitate cu tematica aprobata de catre angajator.
Art. 89. – (1) Instruirea introductiv-generala se va finaliza cu verificarea insusirii cunostintelor pe baza de teste. (2) Rezultatul verificarii va fi consemnat in fisa de instruire.
(3) Lucratorii prevazuti la art. 83 lit. a) si d) nu vor putea fi angajati daca nu si-au insusit cunostintele prezentate in instruirea introductiv-generala.
SECTIUNEA a 3-a
Instruirea la locul de munca
Art. 90. – (1) Instruirea la locul de munca se face dupa instruirea introductiv-generala si are ca scop prezentarea riscurilor pentru securitate si sanatate in munca, precum si masurile si activitatile de prevenire si protectie la nivelul fiecarui loc de munca, post de lucru si/sau fiecarei functii exercitate.
(2) Instruirea la locul de munca se face tuturor lucratorilor prevazuti la art. 83, inclusiv la schimbarea locului de munca in cadrul intreprinderii si/sau al unitatii.
Art. 91. – (1) Instruirea la locul de munca se face de catre conducatorul direct al locului de munca, in grupe de maximum 20 de persoane.
(2) Abrogat
Art. 92. – (1) Durata instruirii la locul de munca depinde de riscurile pentru securitate si sanatate in munca, precum si de masurile si activitatile de prevenire si protectie la nivelul fiecarui loc de munca, post de lucru si/sau fiecarei functii exercitate.
(2) Durata instruirii la locul de munca se stabileste de catre angajator, impreuna cu:
a) conducatorul locului de munca respectiv; sau
b) lucratorul desemnat; sau
c) serviciul intern de prevenire si protectie; sau
d) serviciul extern de prevenire si protectie.
Art. 93. – (1) Instruirea la locul de munca se va efectua pe baza tematicilor intocmite de catre angajatorul care si-a asumat atributiile din domeniul securitatii si sanatatii in munca/lucratorul desemnat/serviciul intern/serviciul extern de prevenire si protectie si aprobate de catre angajator, tematici care vor fi pastrate la persoana care efectueaza instruirea.
(2) Instruirea la locul de munca va cuprinde cel putin urmatoarele:
a) informatii privind riscurile de accidentare si imbolnavire profesionala specifice locului de munca si/sau postului de lucru;
b) prevederile instructiunilor proprii elaborate pentru locul de munca si/sau postul de lucru;
c) masuri la nivelul locului de munca si/sau postului de lucru privind acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor si evacuarea lucratorilor, precum si in cazul pericolului grav si iminent;
d) prevederi ale reglementarilor de securitate si sanatate in munca privind activitati specifice ale locului de munca si/sau postului de lucru;
e) demonstratii practice privind activitatea pe care persoana respectiva o va desfasura si exercitii practice privind utilizarea echipamentului individual de protectie, a mijloacelor de alarmare, interventie, evacuare si de prim ajutor, aspecte care sunt obligatorii.
Art. 94. – Inceperea efectiva a activitatii la postul de lucru de catre lucratorul instruit se face numai dupa verificarea cunostintelor de cate seful ierarhic superior celui care a facut instruirea si se consemneaza in fisa de instruire individuala.
SECTIUNEA a 4-a
Instruirea periodica
Art. 95. – Instruirea periodica se face tuturor lucratorilor prevazuti la art. 83 si are drept scop reimprospatarea si actualizarea cunostintelor in domeniul securitatii si sanatatii in munca.
Art. 96. – (1) Instruirea periodica se efectueaza de catre conducatorul locului de munca.
(2) Intervalul dintre doua instruiri periodice si periodicitatea verificarii instruirii vor fi stabilite prin programul de instruire-testare elaborat la nivelul intreprinderii si/sau unitatii potrivit prevederilor art. 15 alin. (1) pct. 8, in functie de conditiile locului de munca si/sau postului de lucru.
(21) Intervalul dintre doua instruiri periodice nu va fi mai mare de 6 luni.
(3) Pentru personalul tehnico-administrativ intervalul dintre doua instruiri periodice va fi de cel mult 12 luni.
(4) Verificarea instruirii periodice se face de catre seful ierarhic al celui care efectueaza instruirea si prin sondaj de catre angajator/lucratorul desemnat/serviciul intern de prevenire si protectie/serviciile externe de prevenire si protectie, care vor semna fisele de instruire ale lucratorilor, confirmand astfel ca instruirea a fost facuta corespunzator.
(5) Instruirea periodica se va completa in mod obligatoriu si cu demonstratii practice.
Art. 97. – Instruirea periodica se va efectua pe baza tematicilor intocmite de catre angajatorul care si-a asumat atributiile din domeniul securitatii si sanatatii in munca/lucratorul desemnat/serviciul intern de de prevenire si protectie/serviciul extern de prevenire si protectie si aprobate de catre angajator, care vor fi pastrate la persoana care efectueaza instruirea.
Art. 98. – Instruirea periodica se face suplimentar celei programate in urmatoarele cazuri:
a) cand un lucrator a lipsit peste 30 de zile lucratoare;
b) cand au aparut modificari ale prevederilor de securitate si sanatate in munca privind activitati specifice ale locului de munca si/sau postului de lucru sau ale instructiunilor proprii, inclusiv datorita evolutiei riscurilor sau aparitiei de noi riscuri in unitate;
c) la reluarea activitatii dupa accident de munca;
d) la executarea unor lucrari speciale;
e) la introducerea unui echipament de munca sau a unor modificari ale echipamentului existent;
f) la modificarea tehnologiilor existente sau procedurilor de lucru;
g) la introducerea oricarei noi tehnologii sau a unor proceduri de lucru.
Art. 99. – Durata instruirii periodice prevazute la art. 98 se stabileste de catre angajator, impreuna cu:
a) conducatorul locului de munca respectiv; sau
b) lucratorul desemnat; sau
c) serviciul intern de prevenire si protectie; sau
d) serviciul extern de prevenire si protectie.
Art. 100. – Instruirea periodica prevazuta la art. 98 se va efectua pe baza tematicilor intocmite de catre angajatorul care si-a asumat atributiile din domeniul securitatii si sanatatii in munca/lucratorul desemnat/serviciul intern de prevenire si protectie/serviciul extern de prevenire si protectie si aprobate de catre angajator, care vor fi pastrate la persoana care efectueaza instruirea.
CAPITOLUL VI
Pericol grav si iminent si zone cu risc ridicat si specific
SECTIUNEA 1
Pericol grav si iminent de accidentare
Art. 101. – Starea de pericol grav si iminent de accidentare, astfel cum este el definit la art. 5 lit. l) din lege, poate fi constatata de catre orice lucrator din intreprindere si/sau unitate, lucrator al serviciului extern de prevenire si protectie cu care intreprinderea si/sau unitatea a incheiat contract, precum si de catre inspectorii de munca.
Art. 102. – La constatarea starii de pericol grav si iminent de accidentare se vor lua imediat urmatoarele masuri de securitate:
a) oprirea echipamentului de munca si/sau activitatii;
b) evacuarea personalului din zona periculoasa;
c) anuntarea serviciilor specializate;
d) anuntarea conducatorilor ierarhici;
e) eliminarea cauzelor care au condus la aparitia starii de pericol grav si iminent.
Art. 103. – (1) In vederea realizarii masurilor prevazute la art. 102 lit. a), in prealabil angajatorul va desemna lucratorii care trebuie sa opreasca echipamentele de munca si va asigura instruirea acestora.
(2) In vederea realizarii masurilor precizate la art. 102 lit. b), in prealabil angajatorul trebuie:
a) sa intocmeasca planul de evacuare a lucratorilor;
b) sa afiseze planul de evacuare la loc vizibil;
c) sa instruiasca lucratorii in vederea aplicarii planului de evacuare si sa verifice modul in care si-au insusit cunostintele. (3) In vederea realizarii masurilor precizate la art. 102 lit. c), in prealabil angajatorul trebuie:
a) sa desemneze lucratorii care trebuie sa contacteze serviciile specializate si sa ii instruiasca in acest sens;
b) sa asigure mijloacele de comunicare necesare contactarii serviciilor specializate.
(4) In vederea realizarii masurilor precizate la art. 102 lit. d), in prealabil angajatorul trebuie sa stabileasca modul operativ de anuntare la nivel ierarhic superior.
(5) In vederea realizarii masurilor precizate la art. 102 lit. e), in prealabil angajatorul trebuie:
a) sa desemneze lucratorii care au capacitatea necesara sa elimine starea de pericol grav si iminent, sa asigure instruirea si dotarea lor cu mijloace tehnice necesare interventiei;
b) sa stabileasca serviciile specializate care pot interveni.
Art. 104. – Angajatorul trebuie sa stabileasca masurile de securitate prevazute la art. 102, tinand seama de natura activitatilor, numarul de lucratori, organizarea teritoriala a activitatii si de prezenta altor persoane in afara celor implicate direct in procesul muncii.
SECTIUNEA a 2-a
Zone cu risc ridicat si specific
Art. 105. – Evidenta zonelor cu risc ridicat si specific prevazuta la art. 13 lit. k) din lege trebuie sa contina nominalizarea si localizarea acestor zone in cadrul intreprinderii si/sau unitatii si masurile stabilite in urma evaluarii riscurilor pentru aceste zone.
Art. 106. – (1) Angajatorul trebuie sa aduca la cunostinta tuturor lucratorilor care sunt zonele cu risc ridicat si specific.
(2) Angajatorul trebuie sa aduca la cunostinta conducatorilor locurilor de munca si lucratorilor care isi desfasoara activitatea in zonele cu risc ridicat si specific masurile stabilite in urma evaluarii riscurilor.
Art. 107. – Actiunile pentru realizarea masurilor stabilite in urma evaluarii riscurilor pentru zonele cu risc ridicat si specific constituie o prioritate in cadrul planului de protectie si prevenire.
CAPITOLUL VII
Comunicarea si cercetarea evenimentelor,
inregistrarea si evidenta accidentelor de munca si a incidentelor periculoase,
semnalarea, cercetarea, declararea si raportarea bolilor profesionale
SECTIUNEA 1
Comunicarea evenimentelor
Art. 108. – (1) Orice eveniment va fi comunicat conform prevederilor art. 26 si art. 27 alin. (1) din lege.
(2) Daca printre victimele evenimentului se afla si lucratori ai altor angajatori, evenimentul va fi comunicat si angajatorilor acestora de catre angajatorul la care s-a produs evenimentul.
(3) Evenimentul produs in conditiile prevazute la art. 30 alin. (1) lit. d) si e) din lege, daca a avut loc in afara intreprinderii si/sau unitatii si nu a avut nicio legatura cu aceasta, va fi comunicat inspectoratului teritorial de munca pe raza caruia s-a produs, de catre orice persoana care are cunostinta despre producerea evenimentului.
Art. 109. – Comunicarea evenimentelor va cuprinde cel putin urmatoarele informatii, conform modelului prevazut in anexa nr. 13:
a) denumirea/numele angajatorului la care s-a produs accidentul si, daca este cazul, denumirea/numele angajatorului la care este/a fost angajat accidentatul;
b) sediul/adresa si numarul de telefon ale angajatorului;
c) locul unde s-a produs evenimentul;
d) data si ora la care s-a produs evenimentul/data si ora la care a decedat accidentatul;
e) numele si prenumele victimei;
f) datele personale ale victimei: varsta, starea civila, copii in intretinere, alte persoane in intretinere, ocupatia, vechimea in ocupatie si la locul de munca;
g) imprejurarile care se cunosc si cauzele prezumtive;
h) consecintele accidentului;
i) numele si functia persoanei care comunica evenimentul;
j) data comunicarii;
k) unitatea sanitara cu paturi la care a fost internat accidentatul.
Art. 110. – In cazul accidentelor de circulatie produse pe drumurile publice, soldate cu decesul victimelor, in care printre victime sunt si persoane aflate in indeplinirea unor indatoriri de serviciu, serviciile politiei rutiere vor comunica evenimentul la inspectoratul teritorial de munca din judetul pe raza caruia s-a produs.
Art. 111. – (1) Angajatorul va lua masurile necesare pentru a nu se modifica starea de fapt rezultata din producerea evenimentului, pana la primirea acordului din partea organelor care efectueaza cercetarea, cu exceptia cazurilor in care mentinerea acestei stari ar genera producerea altor evenimente, ar agrava starea accidentatilor sau ar pune in pericol viata lucratorilor si a celorlalti participanti la procesul muncii.
(2) In situatia in care este necesar sa se modifice starea de fapt rezultata din producerea evenimentului, se vor face, dupa posibilitati, schite sau fotografii ale locului unde s-a produs, se vor identifica si se vor ridica orice obiecte care contin sau poarta o urma a evenimentului; obiectele vor fi predate organelor care efectueaza cercetarea si vor constitui probe in cercetarea evenimentului.
(3) Pentru orice modificare a starii de fapt rezultata din producerea evenimentului, angajatorul sau reprezentantul sau legal va consemna pe propria raspundere, intr-un proces-verbal, toate modificarile efectuate dupa producerea evenimentului.
Art. 112. – (1) Inspectoratul teritorial de munca pe raza caruia a avut loc evenimentul va comunica Inspectiei Muncii:
a) incidentul periculos;
b) evenimentul care a avut ca urmare un deces;
c) evenimentul care a avut ca urmare un accident colectiv;
d) evenimentul care a avut ca urmare un accident urmat de invaliditate evidenta;
e) evenimentul care a avut ca urmare un accident urmat de invaliditate. f) evenimentul care a avut ca urmare disparitia unei/unor persoane.
(2) Evenimentele prevazute la alin. (1) lit. d) si e) se vor comunica Inspectiei Muncii dupa primirea deciziei de incadrare intr- un grad de invaliditate.
(3) Comunicarea catre Inspectia Muncii va cuprinde informatiile prevazute la art. 109.
Art. 113. – (1) La solicitarea organelor care efectueaza cercetarea evenimentului, unitatea sanitara care acorda asistenta medicala de urgenta se va pronunta in scris cu privire la diagnosticul provizoriu, in termen de maximum 3 zile lucratoare de la primirea solicitarii.
(2) Unitatea sanitara prevazuta la alin. (1) va lua masuri pentru recoltarea imediata a probelor de laborator, in vederea determinarii alcoolemiei sau a starii de influenta a produselor ori substantelor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare acestora, precum si pentru recoltarea altor probe specifice solicitate de inspectoratul teritorial de munca, urmand sa comunice rezultatul determinarilor specifice in termen de 5 zile lucratoare de la obtinerea acestora.
(3) In caz de deces al persoanei accidentate, inspectoratul teritorial de munca va solicita in scris unitatii medico-legale competente un raport preliminar din care sa reiasa faptul ca decesul a fost sau nu urmarea unei vatamari violente, in conformitate cu prevederile Ordonantei Guvernului nr. 1/2000 privind organizarea activitatii si functionarea institutiilor de medicina legala, aprobata cu modificari prin Legea nr. 459/2001, republicata, si legislatiei subsecvente.
(4) Unitatea medico-legala va transmite raportul preliminar inspectoratului teritorial de munca in conformitate cu prevederile Ordonantei Guvernului nr. 1/2000, aprobata cu modificari prin Legea nr. 459/2001, republicata, si ale legislatiei subsecvente.
(5) Unitatea medico-legala va transmite raportul de constatare medico-legala in termenul prevazut la art. 29 alin. (3) din lege. (6) In cazul accidentului urmat de invaliditate, unitatea de expertiza medicala si recuperare a capacitatii de munca ce a emis decizia de incadrare intr-un grad de invaliditate va trimite o copie de pe decizie, in termen de 5 zile lucratoare de la data eliberarii acesteia, la inspectoratul teritorial de munca pe raza caruia s-a produs accidentul.
SECTIUNEA a 2-a
Cercetarea evenimentelor
Art. 114. – Cercetarea evenimentelor are ca scop stabilirea imprejurarilor si a cauzelor care au condus la producerea acestora, a reglementarilor legale incalcate, a raspunderilor si a masurilor ce se impun a fi luate pentru prevenirea producerii altor cazuri similare si, respectiv, pentru determinarea caracterului accidentului.
Art. 115. – Cercetarea se face imediat dupa comunicare, in conformitate cu prevederile art. 29 alin. (1) din lege.
Art. 116. – (1) Cercetarea evenimentelor care produc incapacitate temporara de munca se efectueaza de catre angajatorul la care s-a produs evenimentul.
(11) Fac exceptie de la prevederile alin. (1) cazurile in care lucratorii au suferit o invaliditate evidenta, cazurile in care victimele sunt cetateni straini sau cazurile in care printre victime se afla cetateni straini.
(12) In cazurile prevazute la alin. (11) cercetarea se efectueaza de catre inspectoratul teritorial de munca pe raza caruia s-a produs evenimentul.
(2) Angajatorul are obligatia sa numeasca de indata, prin decizie scrisa, comisia de cercetare a evenimentului.
(3) Comisia de cercetare a evenimentului va fi compusa din cel putin 3 persoane, dintre care o persoana trebuie sa fie, dupa caz:
a) lucrator desemnat;
b) reprezentant al serviciului intern de prevenire si protectie;
c) reprezentant al serviciului extern de prevenire si protectie cu pregatire corespunzatoare conform art. 47 lit. c).
(4) Persoanele numite de catre angajator in comisia de cercetare a evenimentului trebuie sa aiba pregatire tehnica corespunzatoare si sa nu fie implicate in organizarea si conducerea locului de munca unde a avut loc evenimentul si sa nu fi avut o responsabilitate in producerea evenimentului.
(5) Angajatorul care si-a asumat atributiile in domeniul securitatii si sanatatii in munca nu poate face parte din comisia de cercetare a evenimentului, in acest caz urmand sa apeleze la servicii externe.
(6) Daca in eveniment sunt implicate victime cu angajatori diferiti, in comisia de cercetare numita de angajatorul la care s-a produs evenimentul vor fi nominalizate si persoane numite prin decizie scrisa de catre ceilalti angajatori.
(7) Angajatorul care a organizat transportul raspunde pentru cercetarea accidentului de circulatie produs pe drumurile publice, urmat de incapacitate temporara de munca, cu respectarea, atunci cand este cazul, a prevederilor alin. (6).
(8) Cercetarea evenimentului prevazut la art. 30 alin. (1) lit. d) si e) din lege, daca acesta a avut loc in afara intreprinderii si/sau unitatii angajatorului si nu a avut nicio legatura cu aceasta, se efectueaza in conditiile legii.
(9) Angajatorul care nu dispune de personal competent in conformitate cu alin. (4) sau nu are personal suficient trebuie sa asigure cercetarea apeland la servicii externe de prevenire si protectie.
Art. 1161. – Cercetarea evenimentelor care au ca urmare decesul si/sau invaliditatea lucratorilor, precum si a incidentelor periculoase care se produc pe teritoriul altor judete decat judetul unde are sediul social angajatorul se va face de catre inspectoratul teritorial de munca pe teritoriul caruia a avut loc evenimentul.
Art. 117. – (1) In cazul accidentelor de circulatie pe drumurile publice in care sunt implicate persoane aflate in indeplinirea indatoririlor de serviciu, serviciile politiei rutiere vor transmite comisiei numite de angajator, inspectoratului teritorial de munca pe teritoriul caruia a avut loc evenimentul sau Inspectiei Muncii, la cererea acestora, in termen de 5 zile lucratoare de la solicitare, un exemplar al procesului-verbal de cercetare la fata locului si orice alte documente existente necesare cercetarii, cum ar fi: copii de pe declaratii, foaia de parcurs, ordin de deplasare, schite.
(2) In cazul accidentelor de circulatie pe drumurile publice, in baza documentelor prevazute la alin. (1) transmise de organele de politie si a altor documente din care sa rezulte ca victima se afla in indeplinirea unor indatoriri de serviciu, organele imputernicite potrivit prevederilor legale vor efectua cercetarea evenimentului.
Art. 118. – (1) Persoanele imputernicite, potrivit legii, sa efectueze cercetarea evenimentelor au dreptul sa ia declaratii scrise, sa preleveze sau sa solicite prelevarea de probe necesare cercetarii, sa solicite sau sa consulte orice acte ori documente ale angajatorului, iar acesta este obligat sa le puna la dispozitie in conditiile legii.
(2) In situatiile prevazute la alin. (1), cheltuielile necesare prelevarii si analizarii probelor in vederea cercetarii vor fi suportate de angajatorul la care a avut loc evenimentul.
Art. 119. – (1) Pentru cercetarea evenimentelor se pot solicita experti sau specialisti, cum ar fi cei din cadrul unor operatori economici cu competente potrivit prevederilor legale sa efectueze expertize tehnice, iar acestia trebuie sa raspunda solicitarii.
(2) In situatia prevazuta la alin. (1), expertizele tehnice intocmite vor face parte integranta din dosarul de cercetare a evenimentului.
(3) Cheltuielile aferente efectuarii expertizelor, precum si cele necesare analizarii probelor prelevate cu ocazia cercetarii se suporta de catre angajatorul la care a avut loc evenimentul sau care se face raspunzator de organizarea activitatii in urma careia s-a produs evenimentul.
Art. 120. – (1) Cercetarea evenimentului urmat de incapacitate temporara de munca se va incheia in cel mult 10 zile lucratoare calculate de la data producerii.
(2) Fac exceptie de la prevederile alin. (1) situatii cum ar fi cele in care este necesara prelevarea de probe, efectuarea de expertize, determinari de noxe, pentru care se poate solicita in scris, argumentat si in perioada prevazuta la alin. (1), la inspectoratul teritorial de munca pe raza caruia s-a produs evenimentul, prelungirea termenului de cercetare.
(3) Cercetarea evenimentelor care au avut ca urmare deces, invaliditate evidenta, invaliditate confirmata ulterior, a accidentelor colective sau a situatiilor de persoane date disparute, precum si cercetarea incidentelor periculoase se vor incheia in cel mult 15 zile lucratoare de la data producerii acestora.
(4) Fac exceptie de la prevederile alin. (3) situatii cum ar fi cele in care este necesara eliberarea certificatului medico-legal sau, dupa caz, a raportului de expertiza ori de constatare medico-legala, prelevarea de probe sau efectuarea de expertize, pentru care inspectoratul teritorial de munca care cerceteaza evenimentele poate solicita in scris, argumentat si in termen, la Inspectia Muncii, prelungirea termenului de cercetare.
Art. 121. – (1) In cazul accidentului cu incapacitate temporara de munca, in urma caruia a intervenit invaliditatea confirmata prin decizie sau decesul victimei, inspectoratul teritorial de munca pe raza caruia s-a produs evenimentul va completa dosarul de cercetare intocmit la data producerii evenimentului si va intocmi un nou proces-verbal de cercetare bazat pe dosarul completat.
(2) Intocmirea noului proces-verbal de cercetare a accidentului, prevazut la alin. (1), se face in cel mult 10 zile lucratoare de la data primirii de catre inspectoratul teritorial de munca a deciziei de incadrare intr-un grad de invaliditate sau a certificatului de constatare medico-legal ori, dupa caz, a raportului de expertiza sau de constatare medico-legala.
(3) Invaliditatea evidenta va fi cercetata de catre inspectoratul teritorial de munca pe raza caruia s-a produs, ca eveniment care a produs incapacitate temporara de munca, si, in functie de consecintele ulterioare ale evenimentului, se va proceda conform prevederilor alin. (1) si (2).
(4) Fac exceptie de la prevederile alin. (2) si (3) situatiile in care este necesara administrarea de probe suplimentare, cum ar fi primirea de documente, prelevarea de probe, efectuarea de expertize, audierea de martori, pentru care inspectoratul teritorial de munca insarcinat cu cercetarea evenimentului poate solicita in scris, argumentat si in termen, la Inspectia Muncii, prelungirea termenului de cercetare.
Art. 122. – (1) Cercetarea evenimentelor se va finaliza cu intocmirea unui dosar, care va cuprinde:
a) opisul actelor aflate in dosar;
b) procesul-verbal de cercetare;
c) nota de constatare la fata locului, incheiata imediat dupa producerea evenimentului de catre inspectorul de munca, in cazul evenimentelor care se cerceteaza de catre inspectoratul teritorial de munca/Inspectia Muncii, conform competentelor, sau de catre lucratorul desemnat/serviciul intern de prevenire si protectie, iar in absenta acestora, de serviciul extern de prevenire si protectie, in cazul evenimentelor a caror cercetare intra in competenta angajatorului, si semnata de catre angajator, care va cuprinde precizari referitoare la pozitia victimei, existenta sau inexistenta echipamentului individual de protectie, starea echipamentelor de munca, modul in care functionau dispozitivele de protectie, inchiderea fisei de instruire individuala prin barare si semnatura, ridicarea de documente sau prelevarea de probe si orice alte indicii care pot clarifica toate cauzele si imprejurarile producerii evenimentului;
c1) nota de constatare la fata locului, intocmita de alte organe de cercetare abilitate si incheiata in prezenta si cu participarea reprezentantilor inspectoratului teritorial de munca, care reprezinta piesa la dosar si inlocuieste nota prevazuta la lit. c). Nota de constatare nu se va intocmi in situatiile in care se mentine o stare de pericol grav si iminent de accidentare, care nu permite accesul inspectorilor de munca la locul evenimentului, argumentandu-se acest fapt;
d) schite si fotografii referitoare la eveniment;
e) declaratiile accidentatilor, in cazul evenimentului urmat de incapacitate temporara de munca sau de invaliditate;
f) declaratiile martorilor si ale oricaror persoane care pot contribui la elucidarea imprejurarilor si a cauzelor reale ale producerii evenimentului;
g) copii ale actelor si documentelor necesare pentru elucidarea imprejurarilor si a cauzelor reale ale evenimentului;
h) copii ale certificatului constatator sau oricaror alte autorizatii in baza carora angajatorul isi desfasoara activitatea;
i) copii ale fisei de identificare a factorilor de risc profesional si ale fisei de aptitudine, intocmite potrivit prevederilor legale;
j) copii ale contractelor individuale de munca ale victimelor;
k) copii ale fiselor de instruire individuala in domeniul securitatii si sanatatii in munca ale victimelor; in caz de deces aceste fise se vor anexa in original;
l) concluziile raportului de constatare medico-legala, in cazul accidentului mortal;
m) copie a hotararii judecatoresti prin care se declara decesul, in cazul persoanelor date disparute;
n) copie a certificatelor de concediu medical, in cazul accidentului urmat de incapacitate temporara de munca;
o) copie a deciziei de incadrare intr-un grad de invaliditate, in cazul accidentului urmat de invaliditate;
p) copii ale actelor/documentelor emise/completate de unitatile sanitare care au acordat asistenta medicala victimelor, inclusiv asistenta medicala de urgenta, din care sa rezulte data si ora cand accidentatul s-a prezentat pentru consultatie, precum si diagnosticul.
q) copie a procesului-verbal de cercetare la fata locului, incheiat de serviciile politiei rutiere, in cazul accidentelor de circulatie pe drumurile publice.
(2) Dosarul va mai cuprinde, dupa caz, orice alte acte si documente necesare pentru a determina caracterul accidentului, cum ar fi:
a) copie a autorizatiei, in cazul in care victima desfasura o activitate care necesita autorizare;
b) copie a diplomei, adeverintei sau certificatului de calificare a victimei;
c) acte de expertiza tehnica, intocmite cu ocazia cercetarii evenimentului;
d) acte doveditoare, emise de organe autorizate, din care sa se poata stabili locul, data si ora producerii evenimentului sau sa se poata justifica prezenta victimei la locul, ora si data producerii evenimentului;
e) documente din care sa rezulte ca accidentatul indeplinea indatoriri de serviciu;
f) corespondenta cu alte institutii/unitati in vederea obtinerii actelor solicitate;
g) adresele de prelungire a termenelor de cercetare, in conformitate cu art. 120 alin. (2) si (4);
h) actul medical emis de unitatea sanitara care a acordat asistenta medicala de urgenta, din care sa rezulte diagnosticul la internare si/sau externare;
i) procesul-verbal incheiat dupa producerea evenimentului, in conditiile prevazute la art. 111;
j) formularul pentru inregistrarea accidentului de munca, denumit in continuare FIAM, aprobat prin ordin al ministrului muncii, solidaritatii sociale si familiei.
Art. 123. – Dosarul de cercetare a evenimentului trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
a) filele dosarului sa fie numerotate, semnate de inspectorul care a efectuat cercetarea sau de membrii comisiei de cercetare, numita de angajator, si stampilate cu stampila inspectoratului sau a angajatorului;
b) numarul total de file continut de dosarul de cercetare si numarul de file pentru fiecare document anexat la dosar sa fie mentionate in opis;
c) fiecare document, cu exceptia procesului-verbal de cercetare, sa fie identificat in dosarul de cercetare ca anexa;
d) paginile si spatiile albe sa fie barate;
e) schitele referitoare la eveniment, anexate la dosar, sa fie insotite de explicatii;
f) fotografiile referitoare la eveniment sa fie clare si insotite de explicatii;
g) formularul pentru declaratie sa fie conform modelului prevazut in anexa nr. 14;
h) declaratiile aflate la dosar sa fie insotite de forma tehnoredactata, pentru a se evita eventualele confuzii datorate scrisului ilizibil, certificate ca fiind conforme cu originalul si semnate de catre inspectorul care a efectuat cercetarea sau de catre unul dintre membrii comisiei de cercetare.
Art. 124. – (1) Dosarul de cercetare a evenimentelor se va intocmi astfel:
a) intr-un exemplar, pentru evenimentele care au produs incapacitate temporara de munca; dosarul se pastreaza in arhiva angajatorului care inregistreaza accidentul;
b) intr-un exemplar, pentru incidentele periculoase; dosarul se pastreaza la inspectoratul teritorial de munca care a efectuat cercetarea;
c) in doua exemplare, pentru evenimentele care au produs invaliditate confirmata prin decizie, deces, accidente colective; originalul se inainteaza organelor de urmarire penala si un exemplar se pastreaza la inspectoratul teritorial de munca care a efectuat cercetarea;
d) in doua exemplare, pentru evenimentele care au antrenat invaliditate evidenta; originalul se pastreaza la inspectoratul teritorial de munca care a efectuat cercetarea si un exemplar se transmite angajatorului care inregistreaza accidentul;
e) in trei exemplare, pentru evenimentele cercetate de Inspectia Muncii; originalul se inainteaza organelor de urmarire penala, un exemplar se pastreaza la Inspectia Muncii si un exemplar la inspectoratul teritorial de munca pe raza caruia s-a produs evenimentul;
f) in mai multe exemplare, pentru evenimentele care au produs incapacitatea temporara de munca pentru victime cu angajatori diferiti; originalul se pastreaza in arhiva angajatorului care inregistreaza accidentul si celelalte exemplare se pastreaza de catre ceilalti angajatori.
(2) In cazul evenimentelor care au generat accidente urmate de incapacitate temporara de munca sau al incidentelor periculoase in care faptele comise pot fi considerate infractiuni, potrivit legii, dosarul de cercetare se incheie in doua exemplare, originalul fiind inaintat organului de urmarire penala.
Art. 125. – (1) Dosarul de cercetare, intocmit de comisia numita de catre angajator, se inainteaza pentru verificare si avizare la inspectoratul teritorial de munca pe raza caruia s-a produs evenimentul, in termen de 5 zile lucratoare de la finalizarea cercetarii.
(2) Inspectoratul teritorial de munca va analiza dosarul, va aviza si va restitui dosarul in cel mult 7 zile lucratoare de la data primirii.
(3) Dosarul va fi insotit de avizul inspectoratului teritorial de munca.
(4) In cazul in care inspectoratul teritorial de munca constata ca cercetarea nu a fost efectuata corespunzator, dispune in scris masuri pentru refacerea procesului-verbal de cercetare si/sau completarea dosarului, dupa caz.
(5) Comisia de cercetare va completa dosarul si va reface procesul-verbal de cercetare in termen de 5 zile lucratoare de la data primirii dosarului.
(6) Daca evenimentul urmat de incapacitate temporara de munca s-a produs in conditiile prevazute la art. 124 alin. (2), inspectoratul teritorial de munca va inainta originalul dosarului de cercetare la organul de urmarire penala, imediat dupa avizare.
Art. 126. – (1) Dosarul de cercetare original, intocmit de inspectoratul teritorial de munca, cu exceptia cazului prevazut la art. 121 alin. (3), va fi inaintat in vederea avizarii la Inspectia Muncii, in cel mult 5 zile lucratoare de la finalizarea cercetarii.
(11) Dosarul de cercetare intocmit de comisia de cercetare numita de Inspectia Muncii se avizeaza de catre inspectorul general de stat.
(2) Dosarul de cercetare pentru cazul disparitiei de persoane, ca urmare a unui eveniment si in imprejurari care indreptatesc presupunerea decesului acestora, va fi pastrat la inspectoratul teritorial de munca care a efectuat cercetarea, pana la emiterea hotararii judecatoresti prin care se declara decesul persoanelor disparute, conform prevederilor legale in vigoare; dupa completarea dosarului, acesta va fi inaintat in vederea avizarii la Inspectia Muncii.
(3) Inspectia Muncii avizeaza si restituie dosarele prevazute la alin. (1) in cel mult 10 zile lucratoare de la data primirii.
(4) In cazul in care Inspectia Muncii constata ca cercetarea nu a fost efectuata corespunzator, poate dispune completarea dosarului si intocmirea unui nou proces-verbal de cercetare.
(5) Inspectoratul teritorial de munca va intocmi noul proces-verbal de cercetare si/sau va completa dosarul, in termen de 5 zile lucratoare de la data primirii dosarului, pe baza observatiilor transmise de Inspectia Muncii.
(6) Inspectoratul teritorial de munca transmite dosarele de cercetare prevazute la alin. (1) organelor de urmarire penala, numai dupa ce au fost avizate de catre Inspectia Muncii.
(7) Dosarul de cercetare completat si noul proces-verbal de cercetare intocmit in conditiile alin. (4) si (5) vor fi transmise organelor de urmarire penala.
Art. 127. – (1) Dosarul de cercetare al accidentului de munca cu invaliditate, inaintat organelor de urmarire penala, se restituie la inspectoratul teritorial de munca care a efectuat cercetarea, pentru completare si intocmirea unui nou proces- verbal de cercetare, in cazul in care se produce decesul accidentatului ca urmare a accidentului suferit, confirmat in baza unui act medico-legal.
(2) Dosarul prevazut la alin. (1) se restituie la inspectoratul teritorial de munca in termen de 10 zile lucratoare de la data solicitarii acestuia.
(3) Completarea dosarului prevazut la alin. (1) si intocmirea noului proces-verbal de cercetare a evenimentului se fac in cel mult 5 zile lucratoare de la primirea dosarului la inspectoratul teritorial de munca.
(4) Dosarul completat si noul proces-verbal de cercetare vor fi inaintate in vederea avizarii la Inspectia Muncii, care le va restitui inspectoratului teritorial de munca in termen de 10 zile lucratoare de la data primirii.
(5) Dupa avizarea de catre Inspectia Muncii in conditiile prevazute la art. 126, dosarul va fi inaintat organelor de urmarire penala de catre inspectoratul teritorial de munca.
Art. 128. – Procesul-verbal de cercetare a evenimentului trebuie sa contina urmatoarele capitole:
a) data incheierii procesului-verbal;
b) numele persoanelor si in ce calitate efectueaza cercetarea evenimentului;
c) perioada de timp si locul in care s-a efectuat cercetarea;
d) obiectul cercetarii;
e) data si ora producerii evenimentului;
f) locul producerii evenimentului;
g) datele de identificare a angajatorului la care s-a produs evenimentul, numele reprezentantului sau legal;
h) datele de identificare a accidentatului/accidentatilor;
i) descrierea detaliata a locului, echipamentului de munca, a imprejurarilor si modului in care s-a produs evenimentul;
j) urmarile evenimentului si/sau urmarile suferite de persoanele accidentate;
k) cauza producerii evenimentului;
l) alte cauze care au concurat la producerea evenimentului;
m) alte constatari facute cu ocazia cercetarii evenimentului;
n) persoanele raspunzatoare de incalcarea reglementarilor legale, din capitolele de la lit. k), l) si m);
o) sanctiunile contraventionale aplicate;
p) propuneri pentru cercetare penala;
q) caracterul accidentului;
r) angajatorul care inregistreaza accidentul de munca sau incidentul periculos;
s) masuri dispuse pentru prevenirea altor evenimente similare si persoanele responsabile pentru realizarea acestora;
t) termenul de raportare la inspectoratul teritorial de munca privind realizarea masurilor prevazute la lit. s);
u) numarul de exemplare in care s-a incheiat procesulverbal de cercetare si repartizarea acestora;
v) numele si semnatura persoanei/persoanelor care a/au efectuat cercetarea;
w) avizul inspectorului-sef adjunct securitate si sanatate in munca/avizul inspectorului general de stat adjunct securitate si sanatate in munca;
x) viza inspectorului-sef/inspectorului general de stat.
Art. 129. – (1) In capitolul prevazut la art. 128 lit. b) se vor indica, de asemenea, prevederile legale potrivit carora persoanele sunt indreptatite sa efectueze cercetarea, precum si numele angajatorului si ale persoanelor care au participat din partea organelor competente la primele cercetari.
(2) In capitolul prevazut la art. 128 lit. c) se vor indica, de asemenea, motivele pentru care s-a solicitat prelungirea termenului de cercetare.
(3) In capitolul prevazut la art. 128 lit. e) se va indica, de asemenea, data decesului, pentru cazul in care s-a produs un eveniment si ulterior a survenit decesul victimelor implicate in acest eveniment.
(4) In capitolul prevazut la art. 128 lit. g) se vor indica, de asemenea, datele de identificare ale angajatorilor la care sunt/au fost angajate victimele, numele reprezentantilor legali ai angajatorilor, numarul documentului prin care s-a certificat autorizarea de functionare din punct de vedere al securitatii si sanatatii in munca, adresa punctului de lucru.
(5) In capitolul prevazut la art. 128 lit. h) se vor indica, de asemenea, urmatoarele: numele, prenumele, cetatenia, varsta, starea civila, numarul de copii minori, domiciliul, locul de munca la care este incadrat, profesia de baza, ocupatia in momentul accidentarii, vechimea in munca, in functie sau in meserie si la locul de munca, data efectuarii ultimului instructaj in domeniul securitatii si sanatatii in munca, iar pentru persoanele care, in momentul accidentarii, desfasurau o activitate pentru care este necesara autorizare, se va face referire si la aceasta.
(6) Capitolul prevazut la art. 128 lit. i) va contine urmatoarele subcapitole:
a) descrierea detaliata a locului producerii evenimentului;
b) descrierea detaliata a echipamentului de munca;
c) descrierea detaliata a imprejurarilor;
d) descrierea detaliata a modului in care s-a produs evenimentul.
(7) In capitolele prevazute la art. 128 lit. k)-m) se va face trimitere la reglementarile legale in vigoare incalcate, cu redarea integrala a textului acestora.
(8) Denumirea capitolului prevazut la art. 128 lit. o) se va schimba in „Propuneri pentru sanctiuni administrative si disciplinare”, in cazul accidentelor cercetate de catre comisia numita de angajator.
(81) In capitolul prevazut la art. 128 lit. s) se vor stabili termene de aducere la indeplinire a masurilor dispuse, precum si persoanele responsabile de indeplinirea acestora.
(9) Capitolele prevazute la art. 128 lit. w) si x) se vor regasi in procesul-verbal de cercetare numai pentru evenimentele cercetate de catre inspectoratul teritorial de munca sau Inspectia Muncii, conform competentelor.
(10) In cazul accidentelor cu ITM, procesul-verbal de cercetare se va incheia cu capitolul prevazut la art. 128 lit. w), care va fi numit „Viza angajatorului”.
Art. 130. – In situatiile in care din cercetare rezulta ca accidentul nu intruneste conditiile pentru a fi incadrat ca accident de munca, se va face aceasta mentiune la capitolele procesului-verbal de cercetare prevazute la art. 128 lit. q) si r) si se vor dispune masurile care trebuie luate de angajator pentru prevenirea unor cazuri asemanatoare.
Art. 131. – Comisia de cercetare a unui eveniment numita de angajator poate face propuneri de sanctiuni disciplinare si/sau administrative, pe care le va mentiona in procesul-verbal de cercetare.
Art. 132. – (1) Procesul-verbal de cercetare a unui eveniment se intocmeste in mai multe exemplare, dupa cum urmeaza:
a) in cazul accidentului de munca urmat de incapacitate temporara de munca, pentru angajatorul care inregistreaza accidentul, inspectoratul teritorial de munca care a avizat dosarul, asigurator si victime;
b) in cazul accidentului de munca urmat de incapacitate temporara de munca, pentru lucratori cu angajatori diferiti, pentru fiecare angajator, inspectoratul teritorial de munca care a avizat dosarul, asigurator si victime;
c) in cazul accidentului de munca urmat de invaliditate, pentru angajatorul care inregistreaza accidentul, organul de urmarire penala, inspectoratul teritorial de munca care a efectuat cercetarea, Inspectia Muncii, asigurator si victime;
d) in cazul accidentului de munca mortal, precum si in cazul accidentului mortal in afara muncii, pentru angajatorul care inregistreaza accidentul, organul de urmarire penala, inspectoratul teritorial de munca care a efectuat cercetarea, Inspectia Muncii, asigurator si familiile victimelor;
e) in cazul incidentului periculos, pentru angajatorul care inregistreaza incidentul, organele de urmarire penala, inspectoratul teritorial de munca care a efectuat cercetarea, Inspectia Muncii si asigurator.
(2) Procesul-verbal de cercetare poate fi intocmit intr-un numar mai mare de exemplare, dupa caz.
Art. 133. – (1) In cazul in care accidentul de munca s-a produs la un angajator, altul decat cel care il inregistreaza, un exemplar din procesul-verbal de cercetare va fi trimis si acestuia.
(2) In cazul in care angajatorul la care se inregistreaza accidentul de munca isi are sediul, domiciliul sau resedinta pe teritoriul altui judet decat cel pe raza caruia s-a produs accidentul, se va trimite un exemplar din procesul-verbal de cercetare inspectoratului teritorial de munca pe raza caruia are sediul, domiciliul sau resedinta angajatorul.
Art. 134. – (1) In cazul in care un lucrator prezinta un certificat medical cu cod „accident de munca”, angajatorul care si-a asumat atributiile in domeniul securitatii si sanatatii in munca/lucratorul desemnat/serviciul intern de prevenire si protectie/serviciul extern de prevenire si protectie va solicita acestuia o declaratie scrisa privind data, locul, modul si imprejurarile in care s-a produs evenimentul in urma caruia s-a accidentat.
(2) In baza declaratiei prevazute la alin. (1) si in functie de data, locul, modul si imprejurarile producerii evenimentului, angajatorul care si-a asumat atributiile in domeniul securitatii si sanatatii in munca/lucratorul desemnat/serviciul intern de prevenire si protectie/serviciul extern de prevenire si protectie va comunica si cerceta evenimentul sau, in situatia in care evenimentul prevazut la alin. (1) nu a avut loc in timpul procesului de munca sau in indeplinirea indatoririlor de serviciu ori in timpul si pe traseul normal al deplasarii de la locul de munca la domiciliu si invers, va arhiva declaratia originala impreuna cu o copie a certificatului medical.
SECTIUNEA a 3-a
Inregistrarea si evidenta accidentelor de munca si a incidentelor periculoase
Art. 135. – (1) Inregistrarea accidentelor de munca si a incidentelor periculoase se face in registrele de evidenta prevazute la art. 141 si 142, in baza procesului-verbal de cercetare.
(2) Accidentul de munca se inregistreaza de catre angajatorul la care este angajata victima, cu exceptia situatiilor prevazute la art. 136.
(3) Accidentele de munca produse la sediile secundare aflate pe raza altui judet decat cel unde este declarat sediul social se vor inregistra la sediul social, cu exceptia cazului in care sediul secundar are personalitate juridica.
Art. 136. – (1) Accidentul de munca produs in timpul prestarii unor servicii pe baza de contract, comanda sau alte forme legale incheiate in intreprinderea si/sau unitatea unui angajator, alta decat cea la care este incadrata victima, se inregistreaza potrivit clauzelor prevazute in acest sens in documentele incheiate.
(2) In situatia in care documentul incheiat nu prevede clauze in acest sens, clauzele nu sunt suficient de acoperitoare pentru toate situatiile sau clauzele sunt contrare prevederilor prezentelor norme metodologice, accidentul de munca se inregistreaza de catre angajatorul care, in urma cercetarii, a fost gasit raspunzator de producerea accidentului.
(3) Accidentul de munca produs in timpul prestarii unor servicii pe baza de comanda, la domiciliul clientului, se inregistreaza de catre angajatorul la care este/a fost angajata victima.
(4) Accidentul de munca suferit de o persoana aflata in indeplinirea indatoririlor de serviciu in intreprinderea si/sau unitatea altui angajator se inregistreaza de catre angajatorul care, in urma cercetarii, a fost gasit raspunzator de producerea accidentului.
(5) Accidentul de munca suferit in timpul stagiului de practica profesionala de catre elevi, studenti, ucenici si someri in perioada de reconversie profesionala se inregistreaza de catre angajatorul la care se efectueaza practica/reconversia profesionala.
(6) Accidentul de munca suferit de o persoana in cadrul activitatilor cultural-sportive, in timpul si din cauza indeplinirii acestor activitati, se inregistreaza de catre institutia sau angajatorul care a organizat actiunea respectiva.
(7) Accidentul de munca produs ca urmare a unei actiuni intreprinse de o persoana, din proprie initiativa, pentru salvarea de vieti omenesti sau pentru prevenirea ori inlaturarea unui pericol grav si iminent ce ameninta avutul public sau privat din intreprinderea si/sau unitatea unui angajator, se inregistreaza de catre angajatorul la care s-a produs accidentul.
(8) In cazul accidentului de munca produs ca urmare a unei actiuni intreprinse de o persoana, din proprie initiativa, pentru salvarea de vieti omenesti sau pentru prevenirea ori inlaturarea unui pericol grav si iminent ce ameninta avutul public sau privat in afara intreprinderii si/sau unitatii unui angajator si care nu are nicio legatura cu acesta, inregistrarea se face in conditiile prevazute de lege.
(9) Accidentul de munca de traseu se inregistreaza de catre angajatorul la care este angajata victima sau, dupa caz, de angajatorul care, in urma cercetarii, a fost gasit raspunzator de producerea accidentului.
(10) Accidentul de munca de circulatie se inregistreaza de catre angajatorul la care este angajata victima sau, dupa caz, de angajatorul care, in urma cercetarii, a fost gasit raspunzator de producerea accidentului.
(11) Accidentul de munca produs in afara intreprinderii si/sau unitatii ca urmare a neluarii unor masuri de securitate de catre un alt angajator se inregistreaza de catre angajatorul care, in urma cercetarii, a fost gasit raspunzator de producerea accidentului.
(12) Accidentul de munca suferit de insotitorii de incarcaturi, personalul de posta de la vagoanele C.F.R., angajati ai unor angajatori care, potrivit legii, sunt obligati sa delege insotitori pentru astfel de incarcaturi, pe mijloace de transport ce nu le apartin, se va inregistra de catre angajatorul raspunzator de organizarea activitatii care a avut ca urmare producerea accidentului sau, dupa caz, in conditiile clauzelor prevazute in documentele incheiate.
Art. 137. – Pentru unele situatii neprevazute in prezentele reglementari, cu privire la inregistrarea accidentelor de munca, inspectoratul teritorial de munca sau Inspectia Muncii va stabili modul de inregistrare a accidentului in cauza.
Art. 138. – (1) Disparitia unei persoane in conditiile unui accident de munca si in imprejurari care indreptatesc presupunerea decesului acesteia se inregistreaza ca accident mortal, dupa ramanerea definitiva si irevocabila a hotararii judecatoresti, conform prevederilor legale, prin care este declarat decesul.
(2) Data producerii accidentului de munca mortal, prevazut la alin. (1), este data inscrisa in hotararea judecatoreasca ca fiind data decesului.
(3) Angajatorul la care a fost angajata persoana disparuta va comunica, imediat, numarul si data hotararii judecatoresti la inspectoratul teritorial de munca.
Art. 139. – Accidentul de munca cu invaliditate se va inregistra pe baza procesului-verbal de cercetare intocmit de inspectoratul teritorial de munca.
Art. 140. – (1) In baza procesului-verbal de cercetare intocmit de persoanele imputernicite prin lege, angajatorul la care se inregistreaza accidentul va completa FIAM.
(2) FIAM se completeaza pentru fiecare persoana accidentata in cate 4 exemplare care se inainteaza spre avizare dupa cum urmeaza:
a) inspectoratului teritorial de munca care a avizat dosarul de cercetare intocmit de comisia angajatorului, in termen de 3 zile lucratoare de la primirea avizului;
b) inspectoratului teritorial de munca care a efectuat cercetarea, in termen de 3 zile lucratoare de la primirea procesului- verbal de cercetare.
(3) Verificarea si avizarea FIAM de catre inspectoratul teritorial de munca se fac in termen de 5 zile lucratoare de la primirea formularului.
(4) Angajatorul la care se inregistreaza accidentul anexeaza FIAM la dosarul sau la procesul-verbal de cercetare si distribuie celelalte exemplare la persoana accidentata, inspectoratul teritorial de munca si asiguratorul pe raza caruia isi are sediul social, domiciliul sau resedinta.
(5) In cazul in care victima unui accident de munca a fost propusa pentru pensionare odata cu emiterea deciziei de incadrare intr-o grupa de invaliditate, se va completa un exemplar FIAM care se va anexa la dosarul de pensionare ce va fi inaintat unitatii de expertiza medicala si recuperare a capacitatii de munca.
(6) Angajatorul are obligatia de a anunta incheierea perioadei de incapacitate temporara de munca la inspectoratul teritorial de munca la care a inaintat FIAM, in termen de 5 zile lucratoare de la incheierea perioadei de incapacitate temporara de munca.
(7) In cazul in care angajatorul si-a incetat activitatea, accidentele suferite de lucratorii acestuia vor fi inregistrate in contul lui, iar completarea FIAM va fi efectuata de inspectoratul teritorial de munca pe raza caruia angajatorul isi desfasura activitatea.
Art. 141. – (1) Angajatorul va tine evidenta evenimentelor in:
a) Registrul unic de evidenta a accidentatilor in munca, conform modelului prevazut in anexa nr. 15; b) Registrul unic de evidenta a incidentelor periculoase, conform modelului prevazut in anexa nr. 16; c) Registrul unic de evidenta a accidentelor usoare, conform modelului prevazut in anexa nr. 17;
d) Registrul unic de evidenta a accidentatilor in munca ce au ca urmare incapacitate de munca mai mare de 3 zile de lucru, conform modelului prevazut in anexa nr. 18.
(2) In registrul prevazut la alin. (1) lit. d) se va tine evidenta accidentatilor in munca pentru care perioada de incapacitate temporara de munca este de minimum 4 zile de lucru, fara a lua in calcul ziua producerii accidentului.
(3) Registrele de evidenta trebuie sa fie actualizate.
Art. 142. – (1) In baza FIAM si a proceselor-verbale de cercetare a incidentelor periculoase, inspectoratul teritorial de munca va tine evidenta tuturor accidentelor de munca si a incidentelor periculoase inregistrate de angajatorii care au sediul, domiciliul sau resedinta pe teritoriul judetului respectiv.
(2) Inspectoratul teritorial de munca va tine evidenta in:
a) Registrul unic de evidenta a accidentatilor in munca;
b) Registrul unic de evidenta a incidentelor periculoase;
c) Registrul unic de evidenta a accidentatilor in munca ce au ca urmare incapacitate de munca mai mare de 3 zile de lucru.
SECTIUNEA a 4-a
Comunicarea, cercetarea si inregistrarea evenimentelor produse in afara granitelor Romaniei,
in care sunt implicati lucratori ai unor angajatori romani, aflati in indeplinirea sarcinilor de stat,
de interes public sau a indatoririlor de serviciu
Art. 143. – (1) Comunicarea evenimentelor produse in afara granitelor tarii, in care sunt implicati lucratori ai unor angajatori romani, se face conform prevederilor art. 108-113.
(2) In situatia prevazuta la alin. (1) angajatorul are obligatia de a comunica evenimentul si misiunii diplomatice sau oficiului consular roman din tara respectiva.
(3) Orice eveniment produs pe teritoriul alte tari in care sunt implicati lucratori romani, detasati sau pusi la dispozitie de catre angajatori romani la angajatori straini, respectiv utilizatori straini, pentru efectuarea unor lucrari pe teritoriul altui stat, se comunica imediat de catre angajatorul roman misiunii diplomatice sau oficiului consular roman din tara respectiva.
(4) Angajatorii romani care detaseaza ori pun la dispozitie lucratori la angajatori straini, respectiv utilizatori straini, au obligatia sa includa in cuprinsul conventiilor internationale si contractelor bilaterale incheiate cu partenerii straini clauze cu privire la comunicarea evenimentelor.
(5) Evenimentele in care sunt implicate persoane din cadrul misiunilor diplomatice sau al oficiilor consulare romane, precum si persoane care indeplinesc sarcini de stat sau de interes public in afara granitelor tarii vor fi comunicate Ministerului Afacerilor Externe din Romania de catre misiunile diplomatice sau oficiile consulare romane. Ministerul Afacerilor Externe are obligatia de a comunica aceste evenimente Inspectiei Muncii.
Art. 144. – (1) Cercetarea evenimentelor produse in afara granitelor tarii in care sunt implicati lucratori ai unor angajatori romani se va face conform prevederilor art. 114-134.
(11) In cazul evenimentelor produse in afara granitelor tarii care au avut drept consecinta incapacitatea temporara de munca sau decesul lucratorilor asigurati potrivit Legii nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de munca si boli profesionale, republicata, dosarul de cercetare intocmit de comisia numita de angajator va cuprinde documentele care au fost intocmite de organele de cercetare din tara in care a avut loc evenimentul, precum si documentele medicale de la unitatile sanitare care au acordat ingrijiri de specialitate accidentatului.
(2) La cercetarea evenimentelor prevazute la alin. (1) poate participa si un delegat din partea misiunii diplomatice sau oficiului consular roman din tara respectiva.
(3) Cercetarea evenimentelor in care sunt implicate persoane din cadrul misiunilor diplomatice sau oficiilor consulare, precum si persoane care indeplinesc sarcini de stat sau de interes public in afara granitelor tarii se face de catre Ministerul Afacerilor Externe.
(4) In cazul evenimentelor mentionate la alin. (1) si (3), care au produs invaliditate confirmata prin decizie, deces, accidente colective, inclusiv in cazul persoanelor disparute si in cazul incidentului periculos, Inspectia Muncii poate delega reprezentanti care sa efectueze cercetarea la fata locului.
(5) In situatia prevazuta la alin. (4), cercetarea se va finaliza de catre Inspectia Muncii sau, dupa caz, inspectoratul teritorial de munca pe raza caruia isi are sediul, domiciliul sau resedinta angajatorul.
Art. 145. – (1) De intocmirea dosarelor de cercetare a evenimentelor urmate de incapacitate temporara de munca raspunde angajatorul care a incheiat contractul cu partenerul strain, in cazul efectuarii de lucrari cu personal roman, si, respectiv, Ministerul Afacerilor Externe, in cazul accidentelor suferite de angajatii misiunilor diplomatice sau ai oficiilor consulare romane si de persoanele care indeplinesc sarcini de stat sau de interes public in afara granitelor Romaniei, aflati in indeplinirea indatoririlor de serviciu.
(2) De intocmirea dosarelor de cercetare a evenimentelor urmate de invaliditate sau deces raspunde inspectoratul teritorial de munca pe raza caruia isi are sediul social angajatorul la care era angajata victima.
(3) Dosarul de cercetare va cuprinde actele prevazute la art. 122 si se va completa cu:
a) copii ale originalelor documentelor de cercetare emise de organele competente din tara pe teritoriul careia s-a produs evenimentul, copii ale documentelor medicale de la unitatile sanitare care au acordat ingrijiri de specialitate victimei, precum si traducerea acestora in limba romana;
b) copie a contractului incheiat cu partenerul strain, din care sa rezulte cine a incheiat contractul, obiectul contractului, ce fel de lucrari se executa, pe ce durata, locul unde se executa lucrarile respective, clauzele privind securitatea si sanatatea in munca, modul in care se fac comunicarea si cercetarea evenimentelor si inregistrarea accidentelor de munca.
(4) Documentele prevazute la alin. (3) vor fi puse la dispozitia organului de cercetare de catre angajatorul la care era angajata victima.
(5) Pentru documentele prevazute la alin. (3), cheltuielile necesare traducerii in limba romana vor fi suportate de angajatorul la care a avut loc evenimentul.
Art. 146. – Inregistrarea si evidenta accidentelor de munca si a incidentelor periculoase se fac de catre angajatorul roman, conform prevederilor art. 143-145.
SECTIUNEA a 5-a
Comunicarea si cercetarea evenimentelor produse pe teritoriul Romaniei
in care sunt implicati cetateni straini aflati in indeplinirea atributiilor de serviciu
Art. 147. – (1) Orice eveniment produs pe teritoriul Romaniei, in care sunt implicati cetateni straini aflati in indeplinirea atributiilor de serviciu, va fi comunicat imediat la inspectoratul teritorial de munca pe raza caruia a avut loc, de catre angajator sau de catre orice alta persoana care are cunostinta despre eveniment.
(2) Inspectoratul teritorial de munca care a primit comunicarea va instiinta misiunea diplomatica sau consulatul tarii din care provine persoana accidentata, prin intermediul Inspectiei Muncii.
Art. 148. – (1) Cercetarea unor astfel de evenimente se face de catre inspectoratul teritorial de munca pe raza caruia au avut loc, impreuna cu celelalte organe competente, precum si cu reprezentanti ai angajatorului strain implicat in eveniment sau de catre Inspectia Muncii, conform art. 29 alin. (1) lit. c) din lege.
(2) La cercetare poate participa un reprezentant al misiunii diplomatice sau al consulatului tarii respective. (3) Termenul de cercetare este cel prevazut la art. 120.
(4) Dosarul de cercetare va cuprinde actele prevazute la art. 122. (5) Dosarul de cercetare se va intocmi astfel:
a) intr-un exemplar, pentru evenimentele care au produs incapacitate temporara de munca sau care sunt accidente usoare; dosarul se pastreaza in arhiva inspectoratului teritorial de munca care a cercetat evenimentul;
b) in doua exemplare, pentru evenimentele care au produs deces, accidente colective; originalul se inainteaza organelor de urmarire penala si un exemplar se pastreaza la inspectoratul teritorial de munca care a efectuat cercetarea;
c) in 3 exemplare, pentru evenimentele cercetate de Inspectia Muncii; originalul se inainteaza organelor de urmarire penala, un exemplar se pastreaza la Inspectia Muncii si un exemplar la inspectoratul teritorial de munca pe raza caruia s-a produs evenimentul;
d) in mai multe exemplare, pentru evenimentele care au produs incapacitate temporara de munca pentru victime cu angajatori diferiti; originalul se pastreaza in arhiva inspectoratului teritorial de munca care a efectuat cercetarea.
(6) Dosarul de cercetare intocmit conform prevederilor alin. (5) lit. a) si b) va fi transmis Inspectiei Muncii in conditiile prevazute la art. 126 alin. (1).
(7) O copie a dosarului original se va transmite misiunii diplomatice sau consulatului tarii de unde provine accidentatul de catre inspectoratul teritorial de munca care a efectuat cercetarea sau, dupa caz, de catre Inspectia Muncii.
SECTIUNEA a 6-a
Semnalarea bolilor profesionale
Art. 149. – Orice suspiciune de boala profesionala, inclusiv intoxicatia acuta profesionala, se va semnala obligatoriu de catre toti medicii, indiferent de specialitate si locul de munca, cu prilejul oricarei prestatii medicale: examene medicale profilactice, consultatii medicale de specialitate.
Art. 150. – Medicul care suspecteaza o boala profesionala sau o intoxicatie acuta profesionala completeaza fisa de semnalare BP1, prevazuta in anexa nr. 19, si trimite bolnavul cu aceasta fisa la unitatea sanitara de medicina muncii, respectiv clinica de boli profesionale sau cabinetul de medicina muncii din structura spitalelor, in vederea precizarii diagnosticului de boala profesionala ori de intoxicatie acuta profesionala.
SECTIUNEA a 7-a
Cercetarea bolii profesionale
Art. 151. – Dupa primirea fisei de semnalare BP1, medicul specialist de medicina muncii din cadrul directiei de sanatate publica judetene sau a municipiului Bucuresti cerceteaza in termen de 7 zile, avand in vedere ruta profesionala, cauzele imbolnavirii profesionale.
Art. 152. – Cercetarea se face in prezenta angajatorului sau a reprezentantului acestuia ori, dupa caz, a persoanelor fizice autorizate in cazul profesiilor liberale, conform art. 34 alin. (2) din lege.
Art. 153. – Cercetarea are drept scop confirmarea sau infirmarea caracterului profesional al imbolnavirii respective si se finalizeaza cu redactarea si semnarea procesuluiverbal de cercetare a cazului de boala profesionala, prevazut in anexa nr. 20.
Art. 154. – Procesul-verbal de cercetare a cazului de boala profesionala este semnat de toti cei care au luat parte la cercetare, conform competentelor, mentionandu-se in mod special cauzele imbolnavirii, responsabilitatea angajatorilor si masurile tehnice si organizatorice necesare, pentru prevenirea unor boli profesionale similare.
Art. 155. – (1) In situatia in care angajatorul sau reprezentantul acestuia ori, dupa caz, persoana fizica autorizata in cazul profesiilor liberale sau inspectorul de munca ori lucratorul sau asiguratorul nu sunt de acord cu concluziile stabilite in procesul-verbal de cercetare ori cu masura tehnica sau organizatorica formulata, se pot adresa, in scris, in termen de 30 de zile de la data primirii procesului-verbal de cercetare a cazului de boala profesionala, Comisiei de experti de medicina muncii acreditati de Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale si de Ministerul Sanatatii.
(2) Componenta si atributiile Comisiei de experti vor fi stabilite prin ordin comun al ministrului muncii, solidaritatii sociale si familiei si al ministrului sanatatii publice.
Art. 156. – Solutiile adoptate in aceste situatii vor fi comunicate in scris celor interesati, in termen de 20 de zile de la data primirii contestatiei.
Art. 157. – Procesul-verbal de cercetare a cazului de boala profesionala se inmaneaza angajatorului, medicului care a semnalat imbolnavirea, pentru evidenta imbolnavirilor profesionale si pentru a urmari realizarea masurilor prescrise, directiei de sanatate publica judeteana sau a municipiului Bucuresti, inspectoratului teritorial de munca participant la cercetare si asiguratorului la nivel teritorial.
Art. 158. – Pe baza confirmarii caracterului profesional al imbolnavirii, medicul de medicina muncii care a efectuat cercetarea declara cazul de imbolnavire profesionala, completand fisa de declarare a cazului de boala profesionala BP2, denumita in continuare fisa de declarare BP2, care trebuie sa aiba stampila directiei de sanatate publica judetene sau a municipiului Bucuresti si trebuie sa cuprinda data declararii, prevazuta in anexa nr. 21.
SECTIUNEA a 8-a
Declararea bolilor profesionale
Art. 159. – Dosarul de cercetare pentru declararea bolilor profesionale se pastreaza la directia de sanatate publica judeteana sau a municipiului Bucuresti si va cuprinde urmatoarele documente:
a) opisul documentelor din dosar;
b) istoricul de expunere profesionala (documentul care certifica ruta profesionala, si anume copie de pe carnetul de munca) si, dupa caz, nivelul masurat al noxelor sau noxa identificata;
c) copie de pe fisa de identificare a riscurilor profesionale de la dosarul medical de medicina muncii;
d) istoricul starii de sanatate la locul de munca (documentul eliberat de medicul de medicina muncii care asigura asistenta de medicina muncii la unitatea respectiva);
e) document medical care precizeaza diagnosticul de boala profesionala (biletul de iesire emis de clinica/sectia de medicina muncii din structura spitalelor sau adeverinta medicala emisa de medicul de medicina muncii care a precizat diagnosticul de boala profesionala, in cazul in care bolnavul nu a fost internat) si copii ale unor investigatii necesare pentru sustinerea diagnosticului de profesionalitate;
f) procesul-verbal de cercetare a cazului de boala profesionala;
g) copie de pe fisa de semnalare BP1.
Art. 160. – (1) In cazul bolilor profesionale:
a) declararea se face de catre directia de sanatate publica judeteana sau a municipiului Bucuresti din care face parte medicul de medicina muncii care a efectuat cercetarea, pe baza documentelor prevazute la art. 159, prin fisa de declarare a cazului de boala profesionala BP2, care reprezinta formularul final de raportare a bolii profesionale nou-declarate;
b) semnalarea si declararea se fac intr-un interval de maximum 2 ani de la incetarea expunerii profesionale considerate cauza a imbolnavirii. Exceptie fac cazurile de pneumoconioze si cancerul.
(2) Pentru bolile profesionale declarate in unul dintre statele membre ale Uniunii Europene sau ale Spatiului Economic European trebuie intocmita o fisa de declarare a cazului de boala profesionala BP2 de catre Directia de Sanatate Publica a Municipiului Bucuresti.
Art. 161. – In cazul in care unitatea la care s-a produs imbolnavirea a fost desfiintata sau nu mai exista la momentul precizarii diagnosticului de boala profesionala, cazul respectiv se poate declara prin fisa de declarare BP2 pe baza documentelor prevazute la art. 159, cu exceptia procesului-verbal de cercetare a cazului de boala profesionala.
Art. 162. – Toate cazurile de boli profesionale se declara la ultimul angajator unde a lucrat bolnavul si unde exista factorii de risc ai bolii profesionale respective evidentiati prin documente oficiale de la directia de sanatate publica; ele se declara si se pastreaza in evidenta de catre directia de sanatate publica din judetul sau din municipiul Bucuresti in care se afla angajatorul respectiv.
Art. 163. – Directia de sanatate publica judeteana, respectiv a municipiului Bucuresti, este raspunzatoare pentru corectitudinea datelor inscrise in fisa de declarare BP2.
Art. 164. – Bolile profesionale cu diagnosticul de pneumoconioza se declara numai pe baza diagnosticului precizat de catre comisiile de pneumoconioze de la nivelul clinicilor de boli profesionale.
SECTIUNEA a 9-a
Raportarea bolilor profesionale
Art. 165. – (1) Bolile profesionale nou-declarate se raporteaza in cursul lunii in care s-a produs declararea, de catre directia de sanatate publica judeteana, respectiv a municipiului Bucuresti, la Centrul national de monitorizare a riscurilor din mediul comunitar – Compartimentul sanatate ocupationala si mediul de munca din cadrul Institutului National de Sanatate Publica, denumit in continuare Centrul national de monitorizare a riscurilor, precum si la structurile teritoriale ale asiguratorului stabilite conform legii.
(2) O copie a fisei de declarare BP2 se va inmana lucratorului diagnosticat cu boala profesionala.
(3) O copie a procesului-verbal de cercetare a cazului de boala profesionala se va inmana lucratorului a carui boala profesionala a fost infirmata in urma cercetarii.
Art. 166. – La nivelul Centrului national de monitorizare a riscurilor se constituie Registrul operativ national informatizat al bolilor profesionale, care se reactualizeaza lunar cu datele din fisele de declarare BP2.
Art. 167. – Centrul national de monitorizare a riscurilor reprezinta forul metodologic care asigura asistenta si indrumare tehnica profesionala in domeniul bolilor profesionale, al bolilor legate de profesiune, precum si in elaborarea de reglementari pentru protectia sanatatii in relatie cu expunerea la agenti periculosi in mediul de munca, promovarea sanatatii la locul de munca (elaborare de ghiduri, stabilirea de valori-limita de expunere profesionala, metode standardizate de masurare a concentratiilor de agenti chimici conform recomandarilor Comisiei Europene, instruiri de specialitate).
Art. 168. – Centrul national de monitorizare a riscurilor raporteaza semestrial datele privind morbiditatea profesionala Directiei de sanatate publica si control in sanatate publica din cadrul Ministerului Sanatatii.
Art. 169. – Centrul national de monitorizare a riscurilor transmite informatiile de interes public privind bolile profesionale tuturor institutiilor implicate in activitati cu impact asupra sanatatii lucratorilor.
Art. 170. – Lista bolilor profesionale ale caror declarare, cercetare si evidenta sunt obligatorii este prevazuta in anexa nr. 22.
Art. 171. – Structurile de medicina muncii din cadrul directiilor de sanatate publica judetene si a municipiului Bucuresti vor raporta, cu o periodicitate anuala, Centrului national de monitorizare a riscurilor situatia absenteismului medical ca urmare a bolilor profesionale in anul respectiv.
Art. 172. – Intoxicatia acuta profesionala se declara, se cerceteaza si se inregistreaza atat ca boala profesionala, cat si ca accident de munca.
SECTIUNEA a 10-a
Bolile legate de profesie
Art. 173. – Lista bolilor legate de profesiune este prezentata in anexa nr. 23.
Art. 174. – Bolile legate de profesiune nu se declara. Acestea se dispensarizeaza medical si se comunica angajatorilor sub forma rapoartelor medicale nenominalizate privind sanatatea lucratorilor, in vederea luarii masurilor tehnico-organizatorice de normalizare a conditiilor de munca.
SECTIUNEA a 11-a
Dispozitii finale
Art. 175. – In contractele incheiate intre angajatori pentru prestarea de activitati si servicii vor fi prevazute clauze privind raspunderile referitoare la comunicarea, cercetarea si inregistrarea unor eventuale accidente de munca.
Art. 176. – (1) Victimele sau familia victimelor unui eveniment urmat de incapacitate temporara de munca, invaliditate sau deces au dreptul sa sesizeze sau sa se informeze la inspectoratul teritorial de munca pe raza caruia a avut loc accidentul.
(2) Daca in urma investigatiilor rezulta ca sunt intrunite conditiile unui accident de munca, inspectoratul teritorial de munca va lua masuri pentru efectuarea cercetarii in conformitate cu prevederile prezentelor norme metodologice.
(3) In situatiile prevazute la alin. (1), inspectoratul teritorial de munca va raspunde sesizarilor conform prevederilor legale sau va elibera, la cerere, o copie a procesului-verbal de cercetare a evenimentului.
Art. 177. – (1) In situatia in care angajatorul, lucratorii implicati, victimele sau familiile acestora nu sunt de acord cu concluziile stabilite in procesul-verbal de cercetare a evenimentului, pot sesiza, in scris, Inspectia Muncii, in termen de 30 de zile calendaristice de la data primirii procesului-verbal.
(2) Daca in urma analizei se constata ca trebuie refacuta cercetarea, Inspectia Muncii dispune completarea dosarului de cercetare si/sau intocmirea unui nou proces-verbal de cercetare care il va inlocui pe cel existent.
(3) Solutiile adoptate de catre Inspectia Muncii vor fi comunicate celor interesati, in termenul legal.
CAPITOLUL VIII
Avizarea documentatiilor cu caracter tehnic de informare si instruire in domeniul securitatii si sanatatii in munca
SECTIUNEA 1
Prevederi generale
Art. 178. – Prezentul capitol are ca scop stabilirea tipurilor de documentatii cu caracter tehnic de informare si instruire in domeniul securitatii si sanatatii in munca care se supun avizarii, a cerintelor care stau la baza realizarii acestora, precum si a procedurii de avizare.
Art. 179. – Documentatiile care se supun avizarii sunt:
a) filme sau imagini, pe pelicula sau suport magnetic, cu subiecte din domeniul securitatii si sanatatii in munca;
b) afise, pliante, brosuri din domeniul securitatii si sanatatii in munca;
c) suporturile de curs destinate programelor de pregatire in domeniul securitatii si sanatatii in munca prevazute la art. 16 alin. (1) lit. c) si la art. 55 alin. (1);
d) diapozitive, diafilme si altele asemenea.
SECTIUNEA a 2-a
Cerinte de realizare a documentatiilor
Art. 180. – Cerintele generale pentru realizarea documentatiilor prevazute la art. 179 sunt:
a) continutul sa fie in concordanta cu legislatia in domeniul securitatii si sanatatii in munca in vigoare;
b) sa prezinte informatia intr-o forma accesibila, completa si usor de asimilat;
c) continutul si realizarea sa fie in concordanta cu nivelul de pregatire al subiectilor carora li se adreseaza.
Art. 181. – Cerintele specifice pentru realizarea filmelor cu subiecte din domeniul securitatii si sanatatii in munca sunt:
a) scenariul si regia sa asigure perceperea corecta si clara a mesajului;
b) imagine clara si sugestiva;
c) sonor clar si sugestiv;
d) forme de prezentare: filmare reala sau animatie;
e) durata proiectiei: 10-20 de minute.
Art. 182. – Cerintele specifice pentru realizarea afiselor si pliantelor din domeniul securitatii si sanatatii in munca sunt:
a) grafica simpla, fara greseli tehnice, subliniindu-se elementele principale ale temei si eliminandu-se detaliile nesemnificative;
b) utilizarea unor culori vii, contrastante, in concordanta cu subiectul, respectiv culori deschise pentru situatii pozitive si culori inchise pentru situatii negative;
c) sa nu aiba text sau textul sa fie scurt, concis si vizibil, cu dimensiunea literelor aleasa astfel incat sa permita citirea textului de la o distanta de 4-5 m;
d) subiectul sa ocupe circa 60% din suprafata afisului, iar marginile sa fie suficient de mari pentru a-l izola de fondul pe care este aplicat;
e) marimea afisului va fi aleasa in functie de scopul urmarit si locul in care va fi expus;
f) materialele din care sunt realizate sa fie adecvate mediilor in care vor fi utilizate, respectiv sa fie rezistente la actiunea factorilor din mediul in care sunt amplasate si/sau utilizate (umiditate, agenti chimici etc.).
Art. 183. – Cerintele specifice pentru realizarea brosurilor din domeniul securitatii si sanatatii in munca sunt:
a) sa prezinte informatiile clar si concis;
b) sa se axeze pe o tema concreta;
c) sa prezinte un interes practic cat mai larg.
Art. 184. – Cerintele specifice pentru elaborarea suportului de curs prevazut la art. 179 lit. c) sunt:
a) sa fie elaborat in baza unei documentari bibliografice la zi;
b) sa utilizeze terminologia specifica securitatii si sanatatii in munca;
c) sa fie elaborat pe o tematica orientata spre grupuri-tinta, respectiv angajatorii care si-au asumat atributii din domeniul securitatii si sanatatii in munca si reprezentantii lucratorilor cu raspunderi specifice in domeniul securitatii si sanatatii lucratorilor;
d) sa fie redactat clar, concis, adaptat nivelului de pregatire al grupului-tinta caruia ii este destinat;
e) informatiile sa fie sistematizate intr-o organizare logica a continutului, orientate spre situatii concrete de munca;
f) sa evidentieze consecintele neaplicarii si/sau nerespectarii legislatiei din domeniul securitatii si sanatatii in munca. Art. 185. – Cerintele specifice pentru realizarea diapozitivelor si diafilmelor sunt:
a) pe cat posibil sa fie realizate color si sa fie clare;
b) sa fie insotite de scheme explicative;
c) sa fie insotite de texte redactate clar si concis, fara a da nastere la interpretari;
d) sa fie realizate intr-o succesiune logica.
SECTIUNEA a 3-a
Avizarea documentatiilor
Art. 186. – (1) Documentatiile prevazute la art. 179 pot fi difuzate sau comercializate numai daca sunt avizate de catre Comisia de abilitare si avizare prevazuta la art. 36, din judetul in care isi are sediul elaboratorul.
(2) In situatia in care elaboratorul isi are sediul intr-un alt stat membru al Uniunii Europene ori apartinand Spatiului Economic European, documentatiile se avizeaza de catre Comisia de abilitare si avizare din cadrul Inspectoratului Teritorial de Munca al Municipiului Bucuresti.
Art. 187. – Pentru avizarea documentatiilor, elaboratorul va transmite Comisiei de abilitare si avizare, prin posta, o cerere intocmita potrivit modelului prevazut in anexa nr. 24, insotita de un dosar care cuprinde:
a) copia certificatului de inregistrare la registrul comertului si, dupa caz, a anexei acestuia;
b) prin exceptie de la prevederile lit. a), in situatia in care elaboratorul se afla in cazul prevazut la art. 186 alin. (2), acesta va depune documentul echivalent eliberat de statul in care isi are sediul;
c) un scurt memoriu de prezentare a documentatiei;
d) doua exemplare din documentatia supusa avizarii;
e) in cazul diapozitivelor si diafilmelor se vor transmite originalul si doua copii pe suport hartie.
Art. 188. – (1) Comisia de abilitare si avizare va transmite prin posta avizul sau decizia de respingere motivata, in termen de 30 de zile de la data primirii solicitarii.
(2) Avizul comisiei, prezentat in anexa nr. 25, va fi insotit de un exemplar din documentatia transmisa de elaborator, care va purta stampila Ministerului Muncii, Familiei si Protectiei Sociale.
(3) Decizia de respingere, prezentata in anexa nr. 26, va fi insotita de cele doua exemplare de documentatie transmisa de elaborator, pentru a fi refacuta in sensul celor precizate in decizie.
SECTIUNEA a 4-a
Dispozitii finale
Art. 189. – (1) Difuzarea sau comercializarea documentatiilor prevazute la art. 179 va fi insotita de o copie a avizului. (2) Angajatorul care utilizeaza documentatiile prevazute la art. 179 trebuie sa detina o copie a avizului.
Art. 190. – (1) Solicitantul sau titularul de aviz, dupa caz, pot face contestatie la Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale, in termen de maximum 30 de zile de la data primirii deciziei de respingere.
(2) Solutiile adoptate ca raspuns la contestatie vor fi comunicate celor interesati in termen de 30 de zile de la data primirii contestatiei.
Art. 191. – (1) Daca in timpul controalelor efectuate de inspectorii de munca se constata diferente intre documentatia avizata si cea folosita in activitatea curenta, inspectorul de munca dispune masuri pentru retragerea documentatiei neconforme si comunica, in scris, situatia constatata Comisiei de abilitare si avizare care a dat avizul, cu propunerea de suspendare sau de retragere a avizului.
(2) Comisia prevazuta la alin. (1) aduce la cunostinta titularului de aviz situatia constatata, pentru ca acesta sa isi prezinte punctul de vedere.
(3) Comisia prevazuta la alin. (1) analizeaza comunicarea inspectorului de munca impreuna cu punctul de vedere al titularului de aviz si emite o decizie de suspendare sau de retragere a avizului, dupa caz.
(4) Suspendarea se poate face pe o perioada determinata, in functie de timpul necesar pentru remedierea deficientelor constatate.
(5) Decizia de respingere a avizarii, de retragere, de suspendare a avizului sau cea prevazuta la art. 192 alin. (2) poate face obiectul unei contestatii in conditiile prevazute la art. 190.
Art. 192. – (1) In situatia in care titularul de aviz intentioneaza sa aduca modificari unei documentatii avizate, are obligatia sa comunice Comisiei de abilitare si avizare teritoriale, respectiv a municipiului Bucuresti, continutul acestor modificari.
(2) Comisia de abilitare si avizare teritoriala, respectiv a municipiului Bucuresti, analizeaza daca modificarile asupra documentatiei sunt interventii minore sau majore si decide mentinerea avizului sau necesitatea unei noi avizari.
Art. 1921. – (1) Procedurile si formalitatile de abilitare a serviciilor externe de prevenire si protectie pot fi indeplinite si prin intermediul PCU electronic, in conformitate cu prevederile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 49/2009, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 68/2010. Prevederile prezentului alineat se aplica in termen de 60 de zile de la data operationalizarii punctului de contact unic electronic.
(2) Prevederile din cuprinsul prezentelor norme metodologice se completeaza cu dispozitiile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 49/2009, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 68/2010.
Art. 193. – Anexele nr. 1-26* fac parte integranta din prezentele norme metodologice.
*(vezi anexele 1-26 prezentate in finalul documentului pdf)